Comunitatea noastră globală
Editorialul lui David Sumner, K1ZZ
în revista QST octombrie 2009
Atunci când obţii o autorizaţie de radioamator te alături unei comunităţi globale de peste două milioane de persoane, care împărtăşesc cu tine acelaşi interes în comunicaţiile radio. Există radioamatori pretutindeni în lume – şi chiar şi deasupra ei, orbitând în Staţia spaţială internaţională! Suntem un grup select, fiecare dintre noi fiind calificaţi să deţinem o autorizaţie emisă de administraţia noastră de telecomunicaţii, în conformitate cu reglementările internaţionale. Suntem şi remarcabil de diverşi, cuprinzând întreaga scală a apartanenţei etnice, culturale, a tradiţiilor religioase şi a concepţiilor politice.
Este evident că cei mai săraci locuitori ai planetei nu au posibiltatea de a deveni radioamatori – dar mulţi dintre cei mai valoroşi colaboratori ai comunităţii noastre globale dispun de mijloace materiale dintre cele mai modeste. Un semnal radio sună cam la fel, indiferent dacă provine din ultimul răcnet de transiver sau dintr-un emiţător home made construit din componente scoase la reformă; eficienţa depinde mai mult de îndemânarea operatorului decât de preţul înscris pe etichetă.
Este evident că cei mai săraci locuitori ai planetei nu au posibiltatea de a deveni radioamatori – dar mulţi dintre cei mai valoroşi colaboratori ai comunităţii noastre globale dispun de mijloace materiale dintre cele mai modeste. Un semnal radio sună cam la fel, indiferent dacă provine din ultimul răcnet de transiver sau dintr-un emiţător home made construit din componente scoase la reformă; eficienţa depinde mai mult de îndemânarea operatorului decât de preţul înscris pe etichetă.
Un ascultător atent îşi poate da seama de migraţia populaţiei din ceea ce se aude în benzile de amatori. Trecerea pensionarilor din regiunea de nord-est spre Florida este evidentă atât din felul indicativelor cât şi din accentul operatorilor. Mai subtilă apare creşterea numărului de amatori israelieni ca urmare a emigrării din fosta Uniune Sovietică, precum şi a amatorilor canadieni proveniţi din URSS şi din alte ţări est-europene – ca să numim doar două exemple.
Radioamatorismul creşte impresionant în China şi în câteva dintre celelalte ţări asiatice care fac tranziţia către economiile bazate pe tehnologie. Prin contrast, în cele mai multe dintre ţările în care radioamatorismul este o activitate matură numărul autorizaţiilor are o tendinţă descrescătoare. Printre excepţii se numără Australia - unde introducerea de către Wireless Institute of Australia (WIA, asociaţia naţională a amatorilor australieni – nota mea, YO4PX) a unei clase de autorizare «Foundation» a atras spre radioamatorism un val de nou-veniţi – dar şi Statele Unite. Motivată aparent de faptul că publicul a conştientizat rolul nostru în situaţii de dezastre, eliberarea de către FCC de noi autorizaţii a crescut an de an cu începere din 2005. Termenul de reînnoire a autorizaţiilor de 10 ani induce un mare grad de inerţie în numărul total al autorizaţiilor, dar această cifră este şi ea în creştere.
Statele Unite au acum cel mai mare număr de staţii de radioamator autorizate din lume, deşi numărul amatorilor pe cap de locuitor este oarecum mai mare în alte ţări. ARRL este cea mai mare organizaţie de radioamator din lume, dar nu este totodată şi cea mai veche; WIA revendică acest titlu, pregătindu-se să-şi sărbătorească centenarul în 2010, urmată de Radio Society of Great Britain (RSGB, asociaţia naţională a amatorilor britanici – nota mea, YO4PX). Operatori şi inovatori de mare clasă se remarcă dintr-o mulţime de ţări, dar nu este o exagerare să afirmăm că deseori colegii noştri din străinătate caută îndrumare din partea ARRL – în special în domeniul comunicaţiilor de urgenţă şi în cazul calamităţilor naturale.
Poziţia de lider internaţional a ARRL ia şi forma activităţii în Secretariatul internaţional (IS) al International Amateur Radio Union (federaţia internaţională a asociaţiilor de radioamator, IARU – nota mea, YO4PX). Constituţia IARU incumbă anumite obligaţii societăţii-membre care deţine Secretariatul internaţional. În schimb, societatea-membră are prerogativa de a administra procesul de nominalizare pentru funcţiile voluntare ale preşedintelui şi vicepreşedintelui IARU, precum şi desemnarea secretarului IARU. (…)
Sprijinul nostru pentru IARU nu este nicidecum un drum cu sens unic. Undele radio nu ţin seama de frontiere, iar folosirea spectrului radio nu este o chestiune exclusiv naţională. Reglementările FCC există în cadrul unui sistem de reglementări internaţionale.
International Telecommunication Union (Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii, ITU) este organismul prin care naţiunile caută să ajungă la consens în cursul reuniunilor World Radiocommunication Conference (WRC) privind felul în care spectrul trebuie să fie utilizat. IARU este un membru sectorial al ITU şi este recunoscută de aceasta ca organizaţia internaţională care reprezintă serviciile de amator. Deşi IARU şi organizaţiile similare nu au drept de vot în conferinţele WRC, ele au ocazia de a participa la lucrările pregătitoare şi de a fi prezente la reuniuni în calitate de observatori.
Ca americani noi nu avem posibilitatea de a influenţa alte guverne sau organizaţii de telecomunicaţii regionale, însă avem nevoie de sprijinul lor pentru a ne atinge obiectivele. Un mare număr de voluntari din toate ţările lumii îşi aduc contribuţia la IARU, alături de organizaţiile celor trei Regiuni IARU şi de societăţile-membre, îndeplinind ceea ce nu putem face noi singuri. Din această conlucrare beneficiem cu toţii, indiferent dacă facem sau nu legături radio în afara ţării noastre sau a districtului nostru.
