22 noiembrie 2010

Manualul ... şi de ce nu-l citim 
de Gary Hoffman KB0H, editor colaborator al ARRL 
Traducere de Francisc Grünberg YO4PX 
publicată cu aprobarea autorului 
şi a lui Maty Weinberg KB1EIB, 
coordonator de producţie al ARRL

Mi-am cumpărat ieri un DVD. Am primit fireşte şi manualul, dar aveam şi un ghid Quick Start. Ghidul mi-a arătat tot ceea ce aveam nevoie să ştiu pentru a instala aparatul, iar cu celelalte funcţiuni m-am lămurit butonând timp de câteva minute telecomanda. Nu m-am preocupat să mă uit pe manual până a doua zi, dar chiar şi atunci nu am făcut decât să parcurg capitolele principale, pentru a vedea dacă a mai rămas vreo funcţiune pe care o neglijasem.
De ce oare atâţia dintre noi nu ne deranjăm să citim manualele de utilizare? Suferim cumva de vreo deficienţă internă, de vreo carenţă de vitamina D, sau poate că ceva nu e în regulă cu manualele însăşi? Cu certitudine că dorim să învăţăm cum să ne folosim corect echipamentul. Dar atunci ce forţă misterioasă ne reţine de la deschiderea cărţii şi citirea ei?
Pe măsură ce cugetam mai mult la această întrebare încuietoare mi-am dat seama că motivul nu este unul singur. Nu putem arăta cu degetul spre o anumită explicaţie şi să spunem: «Asta era! Să schimbăm acest lucru şi din acest moment ne vom pune să citim manualul de îndată ce vom deschide cutia!»
Aşadar, în încercarea noastră de a înţelege de ce nu citim manualul, să începem cu cutia în care am cumpărat aparatul. De îndată ce o deschidem vedem jucăria preţioasă pentru care ne-am economist banii de buzunar, obiectul la care am visat şi pentru care, în opinia părinţilor sau a soţiei, n-ar fi trebuit să ne cheltuim banii cumpărându-l. Şi acum, iată, îl avem. Am vrea să-l luăm în braţe, să-l mângâiem, să începem să ne jucăm cu el fără întârziere. Sfâşiem cartonul cutiei, ne facem drum prin ambalajul interior, îl băgăm în priză şi îl pornim. Ultimul lucru la care ne mai gândim ar fi cărticica pitulată dedesubt. Am aşteptat, am tot aşteptat şi acum, când în sfârşit am reuşit să ne obţinem jucăria noastră iubită, vrem s-o folosim. Ca să simplificăm lucrurile, suntem mult prea nerăbdători să citim mai întâi manualul.
Cred că motivul principal al neglijării manualului este emoţia de a ne fi obţinut noua jucărie. Oh, desigur, noi suntem decişi să citim manualul ... cândva. Dar în acest moment andrenalina curge prin venele noastre şi singurul lucru pe care dorim să-l vedem este indicatorul ON aprinzându-se. Câteodată chiar ajungem să ne uităm prin manual, dar deseori acesta rămâne uitat, până când, într-o bună zi, acel indicator ON refuză să se mai aprindă.
Cred că o altă problemă o constituie faptul că manualele sunt rareori redactate aşa cum am dori, adică aşa cum ar trebui să fie redactate. Unele dintre ele sunt abisal de scurte. Într-o engleză teribil de fracturată ele ne spun să scoatem aparatul din cutie, să-l aşezăm pe o masă cu partea dreaptă în sus şi să-l punem în priză. Ia te uită, de parcă noi nu ne-am fi putut închipui asta şi singuri! În schimb cardul de înregistrare al produsului este bine scris şi intră în cele mai mărunte detalii. Din nefericire acele detalii se referă la noi, nu la produsul propriu-zis.
La extrema cealaltă se situează fireşte manualul care uneori are dimensiunea unei cărţi de telefon, chiar şi luarea lui în mână este dureroasă. Şi oricât de multe dioptrii au ochelarii cu care veţi începe să-l citiţi, veţi constata că aveţi nevoie de şi mai multe dioptrii în momentul în care aţi ajuns să parcurgeţi manualul până la capăt. De aceea nu este exclus ca aparatul dumneavoastră să se fi demodat până veţi ajunge să străbateţi acele tomuri plicticoase. Deseori producătorul îşi dă seama de asta şi tocmai de aceea este inclus în pachet şi un ghid Quick Start.
Nu spun că manualele n-ar trebui să cuprindă o cantitate importantă de informaţii despre produse. E adevărat, acestea sunt necesare. Cu siguranţă că noi cu toţii dorim să avem explicaţii detailate despre toate facilităţile aparatului. Suntem mulţumiţi că există şi un ghid de detectare a defecţiunilor (cu toate că rămâne să mă conving dacă acesta descrie vreuna dintre problemele pe care le-am întâmpinat). Lista pieselor şi schemele sunt şi ele bune pentru cei care posedă cunoştinţe tehnice. Tot ce vreau să spun este că ni se oferă o cantitate foarte mare de informaţii pe care ar trebui să le parcurgem.
Câteodată însuşi produsul face ca manualul să fie copleşitor. Anumite aparate au pur şi simplu prea mult facilităţi. Atunci când cumpăr un transiver sunt de obicei interesat de un număr limitat de aplicaţii. Cele mai complicate lucruri pe care doresc să le aibă sunt mânuirea spliturilor pentru lucrul prin repetoare şi tonul CTCSS. Dar mi-ar fi greu să găsesc în aceste zile până şi un singur transiver portabil care să aibă mai puţin de 700 de facilităţi, toate controlate de numai trei butoane, fiecare descrise în detalii chinuitoare în manual, ceea ce îmi aminteşte de corvoada lecturării unor texte pe anumite subiecte, pe care le toceam pe vremea anilor mei de liceu. Da, anumite aspecte pot fi ocazional interesante, dar cea mai mare parte a textului este plicticoasă din cale-afară.
Să presupunem totuşi că dispunem de o mare doză de autodisciplină şi suntem ferm hotărâţi să citim manualul din scoarţă-n scoarţă, chiar înainte de a a îndepărta ambalajul de pe noua noastră jucărie. Vrem să memorizăm fiecare detaliu al operării aparatului, să înţelegem fiecare amănunt al acesteia, înainte chiar de a aplica vreo amprentă pe capacul său. Minunat. Să-i dăm atunci drumul.
Pagina 1.
Felicitări pentru cumpărarea noului dumneavoastră XXX3330-M(A) Self-Controlled Gizmotronic Gadget. Înainte de a-l folosi vă rugăm să acordaţi puţină atenţie citirii următoarelor recomandări de securitate:
Nu luaţi aparatul cu dumneavoastră sub duş.
Nu puneţi aparatul în cuptorul cu microunde. (Notă: de asemenea nu este recomandabil să-l puneţi într-un cuptor tradiţional, cu gaz sau electric.)
Nu există în interiorul aparatului componente care să necesite întreţinerea utilizatorului, dar dacă totuşi vă decideţi să-l deschideţi vă recomandăm să nu folosiţi un arzător cu acetilenă.
Nu folosiţi aparatul pentru a sprijini autovehiculul dumneavoastră când schimbaţi cauciucurile.
Nu folosiţi gazolină, diluant sau acid clorhidric pentru a curăţa aparatul.
Aparatul dumneavoastră nu este prevăzut să funcţioneze în vid.
Folosiţi sursa de curent convenţională de 220 V. Nu încercaţi să alimentaţi aparatul de la fulgere sau să-l conectaţi la peşti-anghilă.
Nu pompaţi gel prin fantele de aerisire ale aparatului.
Şi aşa mai departe, pagini întregi de interdicţii împotriva unor acţiuni pe care doar un idiot irecuperabil le-ar putea făptui. Fireşte, toate aceste avertismente sunt înscrise în manual la insistenţa guvernului federal. Iar guvernul federal a cerut acest lucru tocmai pentru că la un moment dat nişte idioţi irecuperabili au încercat să facă astfel de idioţenii. Lor trebuie să le mulţumim pentru conţinutul primelor 20 de pagini ale manualelor noastre.
Probabil că cea mai bună scuză a noastră pentru faptul că nu citim manualul este că acesta nu este lizibil. În efortul de a face economii anumiţi producători pun manualul pe CD, în loc să-l tipărească. Aşa că dacă doreşti să-l citeşti înainte de a opera aparatul trebuie să găseşti un calculator. Iar dacă acesta nu se află în apropierea locului în care doreşti să instalezi aparatul, ei bine, nu ai încotro, trebuie să-ţi imprimi singur manualul cu imprimanta. Iar dacă e vorba de un manual cuprinzător... hm...
M-am mirat deseori de calculatoarele care vin cu manualul pus pe CD sau, mai rău, înmagazinat în hardul calculatorului. Cum vei putea citi de pildă ghidul de detectare a defecţiunilor dacă maşinăria refuză să pornească?
Pentru a recapitula: noi nu citim manualul pentru că suntem prea emoţionaţi de sosirea noii noastre jucării, pentru că manualul nu ne spune prea multe, pentru că manualul este mult prea lung, pentru că 90% din conţinutul manualului nu este aplicabil intenţiilor noastre de a folosi aparatul, pentru că manualul este teribil de plicticos, pentru că întregul capitol întâi se adresează unor oameni care după toate probabilităţile nu ştiu să citească şi/sau (pauză pentru a ne trage răsuflarea) pentru că manualul e pe CD şi este cât se poate de neconvenabil să-l tipărim.

Nota editorului: Gary Hoffman KB0H, membru al ARRL, trăieşte în Florissant, Missouri şi a devenit radioamator în 1995. Prin titlul rubricii sale permanente «Amatorul amator» în care publică articole pe saitul ARRL-ului el vrea să sugereze că îl are în vedere pe amatorul obişnuit, nu pe cei experimentaţi şi versaţi. Soţia sa Nancy deţine indicativul N0NJ. Gary întreţine o pagină de internet pentru radioamatori. Cititorii sunt invitaţi să-l contacteze prin e-mail.
*   *   *

                             Înapoi la pagina principală

Despre mine

Fotografia mea
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved