Preţul QSL-ului
de Paul M. Dunphy, VE1DX
Traducere de Francisc Grünberg, YO4PX
Unul din echipa Cârcotaşilor trecu pe la mine deunăzi, şi era cam supărat. "DX-manii şi QSL-managerii nu mai sunt ce-au fost odată", spuse el, "nici pe departe!" "Dar de ce zici asta?", l-am întrebat, sperând să pot da de capăt acestei probleme cât mai repede posibil. "E vorba de traficul de QSL-uri din zilele noastre", răspunse Cârcotaşul, "de ce marile DXpediţii, ba chiar şi unele staţii DX care fac QSO-uri pe bandă rulantă ne pretind să le trimitem QSL-uri direct? ... ei nu mai vor să le primească prin birou. Am impresia că ăştia au transformat lucrul DX într-o afacere, nu mai e hobby-ul pe care-l ştiam odinioară. Radioamatorismul a luat-o pe căi greşite. Da, domnule, cu to-tul gre-şi-te. Atunci când m-am apucat de radioamatorism noi trimiteam cu toţii QSL-uri prin birou, asta era treaba. Singurii care trimiteau QSL-uri direct erau cei care n-aveau răbdare să aştepte răspunsul prin birou. Acum bieţii QRP-işti începători sunt la cheremul acestor QSL-manageri, care le cer trimiteri directe. Unii dintre ei vor chiar două green stamps pentru un singur QSL! Ăsta nu mai e nici pe departe radioamatorism."
L-am mai auzit eu pe acest Cârcotaş ţinând acelaşi discurs săptămâna trecută la clubul DX, şi toţi QRP-iştii locali fură tare supăraţi; nu-ncape îndoială că radioamatorismul s-a schimbat în rău de când Cârcotaşii şi-au obţinut autorizaţiile. "Eşti sigur că lucrurile sunt chiar atât de diferite faţă de vremea în care am intrat noi în joc"?, l-am întrebat, cu senzaţia că n-ar fi trebuit să mai pun paie pe foc. "Categoric", răspunse Cârcotaşul, "acum e mult mai rău, şi, pe deasupra, nici un QSL nu merită un dolar ... cu atât mai puţin doi dolari! Pentru nimic în lume. În nici un caz eu n-o să-mi prăpădesc banii pe aşa ceva."
Mii de tunete şi trăznete! Era mult peste puterile mele să mai continui discuţia, aşa că l-am condus pe Cârcotaş sus în deal, la casa Veteranului. Cârcotaşul îi debită şi lui povestea, cu şi mai mare disperare şi înverşunare, şi încheie spunând: "Aşa că, după cum vedeţi, noii DX-mani vor ajunge să plătească grămezi de dolari, ca să-i îmbogăţească pe QSL-manageri, fiind obligaţi să-şi cumpere astfel DXCC-ul!" Veteranul puse la o parte inelul de ferită pe care tocmai îl bobina şi se întoarse spre Cârcotaş. "Ai lucrat toate ţările, nu-i aşa? Ai #1 Honor Roll, după câte îmi aduc aminte, te-am văzut în QST." Cârcotaşul răspunse: "Da, am muncit din greu ani de zile ca să ajung aici. E grozav să fii în frunte, asta-i clar." "Şi nu le-ai trimis niciodată QSL direct?", întrebă Veteranul. "Ei bine, a trebuit să le trimit direct la câţiva", răspunse Cârcotaşul, "dar întotdeauna am aşteptat să văd ce fac ceilalţi. De multe ori QSL-ul a venit prin birou. Dacă nu, am găsit mereu calea cea mai puţin costisitoare... N-am trimis niciodată mai mult decât era strict necesar, în nici un caz."
Veteranul rămase o vreme tăcut, apoi întrebă cu prudenţă: "Te descurci întotdeauna bine în pailapuri, nu-i aşa? Cu ce lucrezi?" Cârcotaşul păru niţel derutat de brusca schimbare a subiectului, dar nu se dădu în lături să ne vorbească despre staţia sa. "E tot ce poate fi mai bun", răspunse el, "cinci elemente monoband pentru toate benzile superioare, fiecare pe pilonul său de 25 de metri. Verticale fazate pentru 160, 80 şi 40. Trei transivere noi, ultimul răcnet, şi două liniare Alpha, pentru cazul că vreunul dintre ele cedează. Fiecare transiver are şi DSP exterior. M-a costat o avere, dar am vrut să fiu sigur că voi reuşi să înscriu DX-urile în log. Şi chiar că funcţionează. Nici nu-mi aduc aminte de când n-am reuşit să lucrez DX-ul la prima sau la a doua chemare. Când e vorba de DX, nimic nu mi se pare prea scump. Nu mă uit la bani, aceasta e deviza mea." Şi zicând acestea Cârcotaşul îşi luă rămas-bun şi porni spre magazinul cu scule radio, ca să vadă cea mai recent lansată linie de amplificatoare.
Am rămas cu privirea pironită la Veteran şi m-am scărpinat în creştet. "Ce să înţeleg din asta?", l-am întrebat. Veteranul mă privi un răstimp în tăcere, apoi spuse: "La unii oameni mijloacele justifică scopul; la alţii scopul le justifică meschinăria", şi continuă să-şi bobineze inelul de ferită. Am rămas niţel pe gânduri, apoi l-am întrebat: "Vrei să spui că acest Cârcotaş e un scârţar, nu-i aşa?" Veteranul zâmbi doar şi întinse mâna după grid-dip-metru. Mii de tunete şi trăznete! Câteodată adevăratul sens al lui DX IS zace îngropat în adâncuri, alături de Misterele vremurilor. De astă-dată însă mi se înfăţişase limpede ca lumina zilei!
