De ce lucrul DX este acum mai uşor ca niciodată?
de Don Keith, N4KC
Traducere şi publicare de Francisc Grünberg, YO4PX
cu acordul autorului
Înainte de a începe permiteţi-mi să lămuresc scopul acestui articol. El nu încearcă să minimalizeze eforturile tuturor celor care lucrează cu succes un mare număr de staţii DX. Cei mai performanţi în această ramură a hobby-ului deţin anumite calităţi pe care le voi discuta mai târziu în acest articol. Permiteţi-mi de asemenea să adaug că acest articol nu este destinat tuturor. Sunt conştient de faptul că a lucra DX – fie pentru diplome prin modalitatea numită de unii «QSO tip 5/9, 73», fie pentru plăcerea de a întâlni oameni din toate colţurile lumii – nu reprezintă o preocupare a tuturor radioamatorilor. OK, dacă credeţi că nu vă număraţi printre aceştia apăsaţi butonul «Back» şi mergeţi să citiţi despre altceva.
Mulţi dintre noi au plăcerea de a lucra DX, fie că o fac în mod serios sau numai ocazional. Lucrul DX reprezintă o faţetă importantă a pasiunii noastre, ea se îmbină armonios cu alte faţete, cum ar fi experimentele cu antene, operaţiunile în moduri digitale, şlefuirea unor abilităţi de operare, QRP, concursuri, şi chiar şi colecţionarea de timbre.
Cu toate acestea există numeroşi radioamatori care au reţineri în a se arunca în vâltoarea lucrului DX, poate din convingerea că au nevoie de puteri care fac să pălească becurile din cameră şi de tone de aluminiu în aer, pentru a se putea bucura de succes. Sau poate că ei nu văd de ce ar avea nevoie să promoveze într-o clasă de autorizare superioară, convinşi fiind că nu vor fi în stare niciodată să contacteze pe cineva aflat pe cealaltă parte a globului cu micuţa staţie pe care şi-au permis s-o asambleze.
Scopul meu este de a-i încuraja pe noii-veniţi, dar şi pe cei mai vechi – apa e bună! Şi pentru a încerca să-i conving voi veni cu cinci motive pentru a gusta satisfacţia vânătorii DX-ului în radioamatorism, care acum este mai lesnicioasă ca niciodată. Voi face aceasta din perspectiva propriei mele experienţe recente.
Am devenit din nou activ ca radioamator în 2005, după o pauză de 15 ani în unde scurte. Ştiţi povestea: copiii, munca ... Dar m-am microbizat din nou, mi-am cumpărat în august 2005 un transiver de 100 de waţi şi am întins o antenă G5RV în curtea din spate. Deşi erau ultimele zile ale ciclului solar precedent şi cu toate că mai aveam de lucru şi chiar probleme la locul de muncă, ceea ce îmi lăsa puţin timp pentru a opera, şi chiar dacă nu mă străduiesc în mod conştient să prind o tonă de DX-uri sau să fac din treaba asta punctul principal al activităţii mele, nu a trecut multă vreme şi am lucrat 75 sau 80 de ţări.
Acela a fost momentul în care mi-am fixat mie însumi o provocare: să lucrez 200 de ţări folosind numai 100 de waţi şi antene simple (la G5RV am adăugat de curând şi un loop orizontal, un dipol cu scăriţă şi un vertical Hustler 4-BTV). În doi ani, în condiţiile în care petele solare ajunseseră o raritate, am reuşit. Nu am depus eforturi deosebite. O bună parte a timpului meu petrecut în eter m-am ocupat şi de alte lucruri în afară de vânătoarea de staţii exotice din ţări îndepărtate.
Ce vreau să spun? Că dacă eu am reuşit, oricine poate reuşi. Cu o staţie modestă. Cu antene simple. Şi chiar dacă El Sol refuză să ne dea o mână de ajutor la practicarea hobby-ului nostru.
Iată argumentele mele la afirmaţia că acum e mai uşor ca niciodată să te bucuri de o vânătoare de DX care să-ţi ofere satisfacţii, indiferent cât de mult eşti dispus să te dedici acesteia:
1. Aparatele de radio şi celelalte ustensile sunt acum mai bine echipate. Îmi sunt dragi emiţătoarele de epocă la fel ca şi tuturor celorlalţi, dar dacă până şi un transiver destinat începătorilor are ceva DSP şi filtraj, operează cu uşurinţă în split, vine echipat cu un sistem eficient de limitare a zgomotului, nu-i alunecă frecvenţa nici măcar un pic, permite ceva procesare a vocii şi include un manipulator de telegrafie incorporat, înseamnă că acum oricine este pregătit să lucreze DX. De asemenea, atunci când vă decideţi să creşteţi puterea vă stau la dispoziţie amplificatoare relativ ieftine, alimentate la sursă obişnuită de 110 V, care oferă un câştig de 9 sau 10 dB – dar şi multe amplificatoare la mâna a doua, chiar şi solid state. Şi mai sunt şi tot felul de aparate ieftine care se branşează la calculatorul dumneavoastră, oferind nenumărate opţiuni pentru a vă diversifica domeniile de activitate cu o investiţie minimă.
2. Acum există mai mulţi amatori, în mai multe ţări, care pot fi contactaţi. Îmi amintesc de perioada în care rar puteai auzi câte o staţie rusească. Multă vreme nimeni n-a putea ieşi în eter din China – dar lucrurile s-au schimbat. Ascultând benzile ai câteodată impresia că există milioane de staţii din Italia, Brazilia, Germania şi din alte ţări. Şi multe dintre acele staţii DX sunt cu mult mai bine echipate decât în trecut. Operatorii sunt mai capabili să extragă semnalele slabe din bandă şi să emită mai multă radiofrecvenţă pentru a vă veni în ajutor. Prin portabilitatea aparaturii şi prin reducerea restricţiilor guvernamentale se organizează acum mai multe DXpediţii, inclusiv operaţiuni holiday style în timpul unor concedii petrecute în zone exotice.
3. Acum sunt activi mai mulţi amatori pe benzi decât vreodată. Înainte de a fi părăsit hobby-ul nu aveam benzile de 6, 30, 17 sau 12 metri. Puţini erau cei care abordau 160 sau 80/75 de metri ca benzi de DX. Dar prin noul spectru HF disponibil şi cu progresele în domeniul antenelor şi al celorlalte echipamente pentru benzile inferioare (vezi minunata carte a lui ON4UN despre lucrul DX în benzile inferioare) acum avem aproape tot timpul benzi deschise spre diferite zone ale lumii, indiferent la ce oră poţi să te refugiezi în shack pentru câteva minute de operare.
4. Modurile digitale oferă acum oportunităţi minunate de a comunica cu staţii DX folosind puteri şi antene modeste. Acele mici cârâituri se decodează câteodată chiar şi fără să-l auzi pe corespondent cu propriile urechi.
Şi iată argumentul meu final pentru afirmaţia că acum este mai uşor să lucrezi DX ca niciodată: clasterul de DX şi celelalte unelte ajutătoare. Odinioară, în vremurile de demult, pe când lucram dinozaur/mobil, nu era nici o dificultate să treci rapid prin benzile de 20, 15 şi 10 metri - «benzile noastre de DX» – ca să-ţi dai seama ce se aude. La naiba, banda de 10 era închisă în majoritatea timpului – sau cel puţin aşa presupuneam, de vreme ce nimeni nu emitea -, aşa că trecând rapid în susul şi în josul benzilor de 20 sau 15 ne lămuream una-două dacă era ceva care merita să fie vânat. Acum, cu semnalări care apar în fereastra din josul programului meu de logare – o altă binefacere pentru noi, fanaticii DX-ului de weekend – tot ce îmi rămâne de făcut este să rulez prin listă. Clasterul îmi spune pe dată dacă cineva a semnalat vreo ţară care ar fi «una nouă» pentru mine, sau una pe care n-o am deocamdată confirmată, aşa că mă duc pe frecvenţa respectivă, să văd dacă îl pot auzi suficient de bine pentru a încerca să-l lucrez ... dacă se află pe una dintre cele 12 benzi pe care am posibilitatea şi dreptul acordat de FCC să transmit. Mai sunt şi programe de propagare care pot fi descărcate gratuit, rapoarte de propagare pe tot internetul, forumuri online pentru discuţii despre DX, DXpediţii şi informaţiile QSL, şi multe alte facilităţi pe care nu le aveam la dispoziţie în trecut.
Acum daţi-mi voie să vă spun pe scurt că veţi avea un succes mai rapid în lucrul DX dacă veţi adăuga câteva lucruri arsenalului dumneavoastră sau dacă le aveţi la dispoziţie:
Putere. Cu 100 de waţi se poate face treaba. Dar cu 600 de waţi e mai bine. Lucrând la limita permisă de regulament e cel mai bine ... deşi există oameni care reuşesc să lucreze tot timpul cu 5 waţi sau mai puţin. Eu am ajuns la 200 de ţări cu 100 de waţi, înainte de a trece în cealaltă parte a baricadei cu amplificatorul meu pe lămpi de 500 de waţi.
Antene. Dipolii simpli şi verticalele lucrează bine. Hexbeam-urile, moxonii şi alte beamuri de sârmă sunt mai bune. Şi antenele Yagi multiband cu trapuri sunt mai bune. Monştrii multi-element monoband sunt cei mai buni. Dar nu uitaţi, am reuşit să lucrez 200 de ţări cu un dipol, un loop şi un vertical pe care l-am cumpărat la mâna a doua cu 50 de dolari.
CW. Dacă v-aţi pus vreodată serios în gând să realizaţi DXCC Honor Roll, sau doar doriţi să aveţi QSO-uri interesante cu amatori din alte ţări, trebuie să stăpâniţi codul d-lui Morse. Benzile se deschid şi se închid mai repede pentru semnalele telegrafice. DXpediţii care vă ignoră complet în SSB vă vor înscrie cu plăcere în log în CW. Cam 65% din primele mele 200 de ţări le-am lucrat în CW. (Citiţi articolul meu despre cele 10 motive pentru care ar trebui să învăţaţi codul Morse (Articolul va fi publicat în traducere – nota mea, YO4PX).
Transiver competitiv. Repet, sunt disponibile aparate minunate pentru începători cu mult sub 1000 de dolari. Băieţii le vând pentru că şi-au modernizat staţiile, aşa că le puteţi găsi cu uşurinţă, şi puteţi lucra întreaga lume cu ele. Dar o puteţi face şi mai bine cu transiverele care oferă receptoare separate, spectru panoramic, filtraj ultimul răcnet şi multe alte facilităţi. Se poate alege dintr-o gamă largă de radiouri, şi puteţi progresa în pas cu ele, în funcţie de interesul dumneavoastră şi de venitul de care dispuneţi. (Am lucrat 200 de ţări cu un Kenwood TS-2000 – un radio într-o cutie – fără facilităţi speciale pentru lucrul DX.)
Timp. Ei, asta e o marfă rară pentru majoritatea dintre noi. Norocul meu este că petrec o mulţime de timp în faţa calculatorului în cel de-al doilea job al meu (scrierea cărţilor), aşa că atunci când aud o staţie DX slabă sau dacă cineva a semnalat una de care am nevoie dar n-o aud mă aşez pe frecvenţa lui, îmi îndrept hexbeam-ul în direcţia lui şi mă întorc la lucru. Câteodată ajung s-o aud ca lumea. Se mai întâmplă şi să n-o aud vreodată.
Răbdare. Dacă simţiţi că v-aţi plictisit după ce aţi chemat de câteva ori fără succes într-un pailap haotic, înseamnă că probabil nu aveţi răbdarea suficientă pentru lucrul DX. Mergeţi şi faceţi altceva. Răbdarea e o virtute. Unii o au, alţii nu. Cel mai bine e să vă orientaţi spre o altă faţetă a radioamatorismului sau spre un alt hobby, decât să puneţi purtătoare pe frecvenţa DX-ului sau să proferaţi expresii mai potrivite pentru vestiar.
Operare inteligentă. Aceasta se dobândeşte ascultând şi citind. Unii o învaţă cu uşurinţă, dar poate fi învăţată de cei mai mulţi. (Unii n-o învaţă nici după 30 de ani, petru că refuză să admită că mai au ceva de învăţat – nota mea, YO4PX.) Există cărţi şi articole despre acest subiect. Imitaţi-i pe operatorii buni. Nu-i maimuţăriţi pe tâmpiţi – şi există o mulţime din ăştia. Câteodată insolenţa şi bădărănia rentează, dar bănuiesc că, în mod ciudat, mulţi dintre cei care ignoră regulile, îi atacă pe cei care cheamă DX-ul sau îşi împing procesorul la limită nu reuşesc să se înscrie în logul staţiei DX. Îi aud chiar pe operatorii buni punându-i la punct chiar acolo, în faţa întregului pailap.
Deci asta e situaţia. A lucra DX este acum mai uşor ca niciodată. Emoţia comunicării este la îndemâna dumneavoastră, la îndemâna degetelor dumneavoastră care rotesc butonul aflat pe panoul frontal al transiverului dumneavoastră modest, legat la o bucată decentă de sârmă întinsă în jurul curţii.
Cu adevărat, primele 100 de ţări sunt uşoare de lucrat. Le găseşti aproape pe toate în emisfera proprie. Am reuşit să le lucrez fiind activ doar ocazional şi în timp de câteva ore într-un concurs de DX. Este suficient pentru a vă lua diploma de bază DXCC. A lucra următoarele 100 e mult mai greu, şi nutresc o sinceră admiraţie pentru cei care au ajuns în DXCC Honor Roll.
Dar să ştiţi, satisfacţia mea de a adăuga Azerbaidjan sau Togo la lista ţărilor lucrate este pentru mine la fel de mare ca aceea a lor când adaugă câte un nou sticker pe diplomă. Şi îmi amintesc cât de mult m-a încântat să stau recent la taclale interesante cu amatori din Irlanda, Australia şi Austria, cu modesta mea staţie de 500 de waţi şi cu antenele făcute de mâna mea.
Dacă aţi avut ezitări să vă aruncaţi în pailapuri sau să răspundeţi unor CQ-uri ale unor staţii cu indicative exotice, sau dacă aţi renunţat să promovaţi de la clasa dumneavoastră de autorizare de începător pentru că vă e teamă că semnalul dumneavoastră anemic nu va ajunge până la toate acele DX-uri exotice, ieşiţi din expectativă! Chiar acum un 9K2 din Kuweit lucrează în PSK în banda de 17 metri, un suedez se aude bine în telegrafie în 20 de metri, şi tocmai am auzit mai mulţi amatori din Australia cu semnale de 58 în SSB. Sunt sigur că cu toţii ar fi încântaţi să aibă un QSO cu dumneavoastră!
