Revoluţia home made
Traducerea şi adaptarea articolului publicat de Jane Wakefield pe saitul BBC News Technology la 25 septembrie 2012 sub titlul "Makers unite - the revolution will be home-made".
Atunci când Karl Marx a prezis o revoluţie care va pune mijloacele de producţie în mâna muncitorilor probabil că nu şi-a imaginat că ea va fi realizată de o armată de adepţi ai mişcării DIY (Do it yourself, fă-ţi singur).
Însă constructorii şi pasionaţii hobby-urilor dovedesc pe zi ce trece mai convingător că ei sunt egalii lumii corporatiste şi că eforturile lor constituie o provocare faţă de metodele tradiţionale de fabricaţie, începând de la elevul de 15 ani care a creat o metodă pentru testarea cancerului pancreatic folosind Google ca instrument de cercetare şi până la cei care fac bani din dispozitive electronice home made.
Acum există posibilitatea de a găsi componente ieftine, microcontrolere ca Arduino şi Raspberry Pi, având la dispoziţie şi multitudinea căilor de comunicare în masă, care permit împărtăşirea tuturor informaţiilor, de la idei la finanţări, prin care producţia poate să iasă din fabrici şi să fie dusă în case.
«Lucruri care acum 10 ani îşi puteau găsi realizarea numai în cadrul unor companii mari acum pot fi înfăptuite de persoane individuale. Revista Make a devenit “Capitalul” mişcării meşteritorilor, („Capitalul - O critică a economiei politice” este opera fundamentala a lui Karl Marx [1818-1883] elaborată aproape de-a lungul întregii sale vieţi. Prin Capitalul Marx realizează o analiză cuprinzătoare a economiei capitaliste şi a legilor acesteia – Wikipedia), o vitrină a lucrurilor realizate de aceştia, în vreme ce târgul oferă un punct de întâlnire al unei comunităţi compuse dintr-o diversitate a domeniilor de interese, de la broderie şi până la robotică», spune Dale Dougherty, editorul fondator al Make Magazine şi organizatorul Târgului Maker.
Început în San Francisco în 2006 Târgul Maker a ajuns acum la un număr de 60 de evenimente organizate anual în toată lumea, în locaţii diverse ca India, Tokyo sau Newcastle. Există un Târg Maker african independent, şi acest continent este cel în care mişcarea constructorilor poate avea un impact real. «Şi-au dat seama că nu au nevoie de lucrurile oferite de marile companii din occident. În trecut au primit tehnologie din vest, pe care le vine greu s-o întreţină sau s-o repare. În locul acesteia ei îşi pot construi propriile lor aparaturi medicale, de comunicaţii, ustensile pentru agricultură sau pentru alte domenii în care le sunt necesare», crede dl. Dougherty.
Chris Anderson, editorul-şef al revistei Wired este într-atât de convins că mişcarea makerilor va aduce cu sine noua revoluţie industrială încât a scris o carte despre această previziune. «Paralela între fenomenul actual şi începuturile revoluţiei digitale este remarcabilă. Există posibilitatea ca aceasta să devină o repetare a mişcării PC. Toate ingredientele care au condus la revoluţia digitală pe coasta de vest a Statelor Unite în anii ’70 şi ’80 se întrunesc în zilele noastre în meştereala makerilor. Diferenţa constă în faptul că de data asta nu va mai dura 20 de ani, pentru că spre deosebire de anul 1977 noi avem deja la dispoziţie reţeaua de internet», a declarat el postului BBC la lansarea cărţii sale Makers, The New Industrial Revolution.
În vreme ce în garajele în care a luat naştere revoluţia calculatoarelor nu erau decât calculatoare şi coduri, acum garajele makerilor sunt pline de tăietoare cu laser şi de imprimante 3D. Iar de data asta nu mai ai nevoie de un calculator sau de o licenţă în domeniul afacerilor. Pentru cei care se află acum la început există o mare comunitate web, compusă din experţi amatori, care oferă sugestii şi sfaturi. Pentru cei care au idei dar nu ştiu cum să le transforme într-un produs există saituri de manufacturare virtuale, care oferă aproape fiecare componentă a procesului care conduce de la meşterire la scoaterea produsului pe piaţă. În sfârşit, pentru cei care nu au nici instrumentele şi nici ideile necesare există saituri de hackeri unde le poţi găsi pe ambele.
Dovada revoluţiei se regăseşte «cam în tot ceea ce poţi vedea pe Kickstarter» (cea mai mare platformă de finanţare pentru proiecte creative). Spre exemplu iată ceasul inteligent Pebble, care a stârnit un mare val de interes şi a obţinut mulţi bani pe saitul de finanţare, punând în umbră un produs foarte similar creat de Sony. «În percepţia publică a surclasat una dintre cele mai mari companii electronice din lume» spune dl. Anderson.
Cu tot aspectul senzaţional relevat de mediile de informare în privinţa meşteritorilor dl. Dougherty îndeamnă la precauţie atunci când se fac previziuni privind modul în care ei vor schimba lumea: «Constructori au existat dintotdeauna, doar că nu-şi dobândiseră un nume al lor. Oamenii îmi spun deseori că au avut membri de familie care au meşterit, astfel că ei văd în mişcarea lor mai degrabă o tradiţie decât o tendinţă», deşi este de acord cu o anumită revoluţie care pluteşte în aer. «Noi trecem mai mult printr-o revoluţie creativă decât una industrială. Aceasta nu înlocuieşte pe scară largă produsele marilor companii, însă oamenii pot transpune acum rapid o idee într-un proiect realizat, ceea ce înseamnă că aceşti oameni au un mod de gândire diferit », adaugă el.
Noutatea constă în felul în care corporaţiile au de înfruntat o nouă ameninţare la adresa metodelor lor vechi de a crea produse, o provocare lansată de «o armată de micro-manufacturieri».
În mod cert marile organizaţii urmăresc cu atenţie mişcarea makerilor. Intel este unul dintre sponsorii Târgului Maker, iar marile corporaţii technologice încep să angajeze makeri pentru echipele lor de cercetare şi de dezvoltare, conform opiniei d-lui Dougherty.
Autodesk, o firmă de software care foloseşte CAD (computer aided design, proiectare asistată de calculator) îşi realizează o mare parte a încasărilor sale de la clienţi din industriile de construcţii şi aerospaţiale, dar este din ce în ce mai interesată să-şi adapteze produsele sale industriale pentru uzul consumatorului obişnuit.
Este ceea ce Autodesk descrie ca fiind «democratizarea programelor de proiectare». Firma a achiziţionat recent un sait care oferă planuri pentru o întreagă gamă de produse. Ea este totodată un investitor în TechShop, un atelier care oferă oamenilor acces la unelte şi echipamente.
De aceea nu este de mirare că aceste corporaţii adulmecă oportunităţile mişcării Maker, pentru că ea produce un lucru deosebit de important: bani. Etsy, un spaţiu de vânzare online a depăşit deja în acest an 500 de milioane USD (307 lire sterline) realizate din vânzări, în vreme ce producătorul imprimantelor 3D Makerbot a vândut 13000 de unităţi de imprimante 3D la un preţ accesibil.
Imprimarea 3D ar putea deveni aplicaţia "ucigaşă" în mâna mişcării meşteritorilor, şi dl. Anderson prevede diseminarea influenţei sale în diverse domenii industriale, de la robotică şi electronica informatică până la producţia de bijuterii.
Deocamdată imprimantele 3D sunt cumpărate mai ales de părinţi pentru copiii lor, «ca unealte apte să-i inspire». Băieţii plăsmuiesc personaje ale jocurilor, iar fetele mobilier pentru păpuşi. Se prea poate ca mobilele păpuşilor să nu aibă anvergura unei industrii majore, dar implică ideea jocului copiilor cu ceva nou, creativ, în speranţa că vor deveni următorul Mark Zuckerberg. «Oameni obişnuiţi proiectează lucruri extraordinare, iar unii dintre ei ar putea fi capabili să construiască o companie în jurul acestora», opinează dl. Anderson.
Dacă Karl Marx s-ar fi născut în era web-ului s-ar putea să fi fost nevoit să-şi adapteze niţel celebra chemare la luptă: «Makeri din toate ţările, uniţi-vă!»
(Traducere, prezentare şi completări de YO4PX. Sursă: BBC News Technology)
