UN ZÂMBET ÎN ETER (44)
O nouă diplomă DXCC
de Paul Dunphy VE1DX
Traducere şi adaptare de Francisc Grünberg, YO4PX
Unul dintre QRP-iştii locali trecu într-o zi pe aici. Urcă dealul şi-şi trase un scaun pe verandă. Era primăvară, temperaturile creşteau pe zi ce trece. Dar acest QRP-ist părea că se mai tratase la cină cu aditive destinate lunilor reci de iarnă, pentru că pufăia şi năduşea parcă mai abitir ca de obicei. Avea uitătura ştiutoare a celui care tocmai a descoperit un secret.
Îşi plimbă privirea primprejur, apoi vorbi cu glas reţinut: «Am mai lucrat două», spuse el confidenţial, ridicându-şi două degete ale mâinii, pentru a-şi sublinia cuvintele, «ultimele două pe care le mai aşteptam». Pe obraz îi miji un zâmbet şi ochii îi trădau încântarea omului care a aflat că a câştigat la loterie.
L-am bătut pe spate şi am spus: «Felicitări! Odată ce-ai trecut de 200 ţările noi se-adună tare greu. Care-s alea noi? Le-ai lucrat în concurs?» QRP-istul privi din nou în jur: «Nu, nu! Nu-s două noi. Îs încă două care nu contează pentru DXCC. Îţi aminteşti de activitatea aia din toamna trecută din Pacific? DXCC-ul returnează QSL-urile pentru că n-au primit documentaţie pentru ele. Deocamdată ele nu-s valabile pentru DXCC!»
Nu pricepeam, în anii trecuţi de câte ori acestui QRP-ist DXCC-ul îi respingea QSL-uri era din cale-afară de supărat, şi ameninţase deseori că nu-şi va mai plăti cotizaţia la ARRL. «Şi de ce mă rog ne-am bucura de asta?» l-am întrebat, «o mulţime de DX-mani au lucrat insulele alea, iar acum, dacă ele nu-s valabile, toată lumea va fi dezamăgită.»
«Asta pentru că ei n-au aflat încă de diploma cea nouă!» se repezi el să răspundă, sărind în picioare, dar se potoli, aşezându-se din nou în scaun. «Ssst!», şuieră el şi-şi puse degetul pe buze a tăcere. «Trebuie să avem grijă, altminteri se va duce vestea, iar noi vrem să fim primii care s-o obţinem, nu-i aşa? Închipuie-ţi! Să primim diplome numerotate cu două cifre! Mulţi dintre băieţi îşi distrug QSL-urile când află că ele nu sunt recunoscute. Dar eu le-am păstrat pe toate, şi din 1985 de când am început, aveam adunate aproape 100. Doar două îmi mai trebuiau, şi cu astea două am făcut suta!»
«Cum?» am întrebat, «ce diplomă? Dacă nu ţi se recunosc alea 100 înseamnă că nu-s bune de nimic. Nimeni nu-ţi va da vreo diplomă pentru ele. De unde ai mai scos şi aiureala asta?» «Am auzit-o la întâlnirea clubului DX-manilor de aseară!», şopti el. «Mi-a spus-o chiar unul dintre membri, care a fost verificator pentru programul DXCC, el a aflat-o de la cineva care locuieşte uşă-n uşă cu un fost manager de secţiune al ARRL de-acum câţiva ani. Şi acela spunea că vestea provine direct de la Bill, NC1L. Nici că se poate o sursă mai sigură ca asta!»
Am început să bănuiesc că acestea nu mai erau simple vorbe de clacă ... ci cu mult mai grav decât atât! Dar mi-am afişat expresia de pokerist şl am întrebat: «Vrei să fii mai explicit?» QRP-istul privi iar în jur şi spuse: «OK, dar asta rămâne între noi. Se pare că DXCC-ul încearcă să stârnească o activitate mai intensă, şi sunt pe cale să anunţe noua diplomă la întâi ale lunii. E diploma DCNG! De la Doesn’t Count, No Good. La fel ca la DXCC, ai nevoie de o sută de confirmări, dar nerecunoscute.» L-am privit în tăcere.
«Le-am păstrat pe toate», reluă el după un răgaz. «Le am pe toate cele trimise de Romeo. Şi toate ţările alea africane şi din Orientul mijlociu pe care DXCC-ul le-a respins. Majoritatea DX-manilor îl au doar pe P5RS7, pentru că acela a fost cel mai faimos. Dar eu am toate operaţiunile care au luat startul greşit, când Eritrea a devenit o ţară nouă. Cele pe care Carl şi Martha le-au activat pentru prima dată. Am până şi câteva dintre acele ţărişoare sud-africane home made pe care toată lumea le considerase ca şi creditate! Şi una de la o staţie 5R care n-avea autorizaţie. Am un QSL din Bougainville. Am chiar şi primul QSL KH8SI din 2005. Cele mai recente au fost QSL-urile Montenegro de dinainte de 4 iulie 2006. Am şapte bucăţi din alea! Iar cu astea două am făcut fix suta!»
«Dar e ridicol ce spui!», i-am răspuns, fără să-mi pese că vorbesc tare, «cum îţi poţi închipui aşa ceva? ARRL-ul nu-ţi va da o diplomă pentru nişte QSL-uri care nu sunt bune.»
«Nu mai striga aşa!», replică el agitându-şi în aer degetul arătător. «Dacă nu vrei s-o soliciţi e treaba ta. Dacă n-ai suficiente QSL-uri rele e păcat. Eu le trimit pe ale mele cu scrisoare recomandată şi din momentul în care data sosirii e înscrisă în calculatorul DXCC-ului voi avea un număr serial mic. Poate chiar # 1.»
«Când ziceai că intră în vigoare diploma?» am întrebat. «La 1 aprilie» sosi imediat răspunsul. «Asta e interesant», am spus. «Şi de ce crezi că ţi-au spus DX-manii de la club data asta?»
QRP-istul îmi aruncă o privire de atotştiutor. «Oricine îşi dă seama de ce», spuse el zâmbind a compătimire, «e începutul unui nou an fiscal. Toate marile organizaţii, chiar şi guvernele ţin socoteala de la sfârşitul lunii martie a anului până la sfârşitul lunii martie a anului viitor. Suntem la începutul anului fiscal 2012-2013. Tocmai de aceea sunt convins că e adevărat!»
Şi spunând asta o luă la vale, pregătit să-şi ducă pachetul cu QSL-uri nefolositoare la oficiul poştal. L-am urmărit cu privirea până la capătul aleii. Există momente în care e mai bine să laşi natura să-şi urmeze cursul, şi fără îndoială acesta era un astfel de moment. M-am întrebat ce faţă va face NC1L când va primi pachetul cu o sută de QSL-uri expediat la 1 aprilie. Mii de tunete şi trăznete! Trăim vremuri grele, fluxul nu e cine ştie ce ridicat şi zilele cumplite ale unui nou minim solar ni se arată deja la orizont. Dar să nu ne lăsăm pradă tristeţii, dacă QRP-iştii mai lucrează DX-uri însemnă că DX-ul există!
Alte articole de acelaşi autor:
