Marea Ureche şi semnalul Wow!

Între 1956 şi 1961 Universitatea statului Ohio a construit un mare observator radio în apropiere de Delaware, Ohio. Cunoscut sub numele de Big Ear (Urechea mare) el dispunea de o suprafaţă de reflexie aproximativ la fel de mare ca aceea a unui teren de fotbal, şi de antene montate la extremităţile zonei.

Între 1973 şi 1995 Big Ear a fost folosit pentru căutarea inteligenţei extraterestre (Search for Extraterrestrial Intelligence, SETI) pe o durată de timp care depăşea oricare altă perioadă de funcţionare a unor observatoare asemănătoare din lume, fapt pentru care a fost înscrisă în Cartea recordurilor Guiness.  Big Ear a fost «acordată» pe frecvenţa de 1420 MHz, din cauză că hidrogenul (elementul care se află în cea mai mare abundenţă în univers) emite pe acea frecvenţă; de aceea este probabil că o civilizaţie evoluată ar fi avut cunoştinţă de acest aspect. Se presupunea că semnalele pe 1420 Mhz ar avea o origine extraterestră, dat fiind că frecvenţa este rezervată organizaţiei SETI, iar emiţătoarelor de origine terestră le este interzisă emiterea pe acea frecvenţă. 

În 1977 Big Ear a detectat un semnal puternic care părea să vină din direcţia constelaţiei Sagittarius. Astronomul Jerry Ehman a încercuit informaţia pe documentul printat din calculator şi a scris pe margine cu cerneală roşie Wow!. De atunci observaţia a rămas cunoscută sub numele de «Semnalul Wow!» O diagramă a intensităţii semnalului (o medie a unui interval de 10 secunde) în raport cu timpul relevă o amplificare şi o atenuare lentă a acesteia pe o fereastră de 72 de secunde. Secvenţa alfanumerică 6EQUJ este pur şi simplu raportul său semnal-zgomot cu E=15; Q=26; etc.

Ehman nu a mai observat un semnal comparabil, în pofida faptului că a efectuat peste cincizeci de încercări. Nimic asemănător cu semnalul Wow! nu  a mai fost detectat timp de două decenii în mai multe observatoare, printre care Very Large Array din New Mexico, care este cu mult mai sensibil decât Big Ear. 6EQUJ5 rămâne până în prezent cea mai puternică dovadă fizică a existenţei unei posibile civilizaţii estraterestre. 

                           De la stânga la dreapta: Dick Arnold, Bob Dixon, Jerry Ehman,

                              Ed Teiga şi John D. Kraus examinează o înregistrare 
                                                      obţinută cu Big Ear

(Credit foto RanyaSagittarius.wordpress.com)

La sfârşitul anului 1997, după aproape 40 de ani de operaţiuni Observatorul radio al Universităţii statului Ohio, laolaltă cu telescopul său Big Ear şi-a încetat activitatea. Terenul pe care se afla observatorul (deţinut de Universitatea Ohio Wesleyan din Delaware, Ohio) a fost vândut de proprietari în 1983 unui dezvoltator, care ulterior a emis pretenţia de a exploata terenul. Telescopul a fost distrus la începutul anului 1998. Un teren de golf adiacent cu 9 orificii a fost extins pentru a găzdui un altul cu 18 orificii şi s-au făcut planuri pentru construirea a circa 400 de locuinţe pe un teren din apropiere aflat în proprietatea dezvoltatorilor respectivi.

După demolarea observatorului voluntarii care l-au operat au continuat să activeze ca un grup, deşi cu plecări ale unor cercetători şi ralierea altora, explorându-se noi posibilităţi. Una dintre acestea este noua generaţie de radiotelescoape numită Argus, care deţine abilitatea de a «vedea» simultan în toate direcţiile.

De asemenea grupul a înfiinţat Observatorul nord-american de astrofizică «NAAPO» (North American Astro-Physical Observatory)  cu scopul de a dezvolta Argus şi alte proiecte, precum şi procurarea de fonduri pentru proiectele respective.

.

Saitul http://www.bigear.org/ se doreşte a fi un memorial dedicat acelui telescop radio unic, celui care l-a conceput şi l-a construit, regretatul Dr. John D. Kraus (W8JK), numeroaselor persoane implicate în realizarea sa, precum şi descoperirilor întreprinse cu Marea Ureche, printre care se numără descoperirea celor mai depărtate obiecte din univers. 

  QSL-ul lui Dr. John D. Kraus W8JK expediat unui radioamator SWL 
pentru o recepţie din 1933

(Credit en.Wikipedia.org)

Videourile de mai jos sunt narate în limba engleză. Pentru obţinerea unei subtitrări acceptabile în limba română (cu stângăciile inerente unei traduceri automate) se acţionează steluţa din bara de jos, apoi succesiv «Subtitles/CC», «Autotranslate» şi se alege din lista pe verticală «Romanian». (nota mea, YO4PX)

  

(Documentare, traducere, completări cu fotografii şi prezentare de YO4PX. Surse: postarea lui W.H. Robbins KJ4VTH în forumul QRZ.com, Google Images, Wikipedia, Wikiquote, YouTube, recomandările de mai jos din arhiva acestei pagini.)

Poate vreti să citiţi şi despre

WETI - În aşteptarea inteligenţei extraterestre  (umor) (ianuarie 2010)

Experimentul Arecibo, ultima oră (aprilie 2010)

Observatorul din Arecibo la 50 de ani (septembrie 2013)

Legendarul HAARP între dispariţie şi supravieţuire (aprilie 2014)

Militarii predau HAARP oamenilor de ştiinţă (august 2015)
O vizită la marele radiotelescop ASKAP din Australia (august 2015)

 *   *   *

Înapoi la pagina principală