Gred Mossop G0DUB, coordonator pentru comunicaţiile de urgenţă al Regiunii a I-a IARU anunţă pe saitul acesteia că două noi cutremure au lovit regiunea Emilia Romagna din Italia în după-amiaza zilei de marţi 20 mai. El scrie că au fost anunţate 15 decese. În urma solicitării Departamentului de Protecţie Civilă RNRE (Raggruppamento Nazionale Radiocomunicazioni Emergenza) a trimis imediat în zonă o unitate mobilă cu cinci radioamatori, iar alte două unităţi sunt pregătite să facă deplasarea în caz că vor fi solicitate.
Frecvenţa în unde scurte de 7060 kHz este folosită de IQ1HQ (sediul central al RNRE) şi de IQ1TK (Departamentul Protecţiei civile din Roma). Linkurile în unde ultrascurte sunt actualmente pe frecvenţa de 145,300 MHz.
Saitul Regiunea a I-a IARU
O comparaţie care se impune:
Nu pot să nu remarc faptul că Greg Mossop G0DUB s-a adresat şi Federaţiei Române de Radioamatorism, membră a IARU, cu ocazia unui exerciţiu internaţional de urgenţă simulată GlobalSET (Global Simulated Emergency Test) care s-a desfăşurat anul trecut. Am tradus materialul care invita societăţile naţionale la participare şi l-am trimis d-lui Vasile Grosoşiu YO3GON, preşedinte al Comisiei pentru situaţii de urgenţă a FRR şi tuturor membrilor Consiliului de administraţie. L-am publicat la 9 noiembrie 2012 şi pe pagina mea de internet la această adresă, însă reacţia dumnealui şi a conducerii FRR a fost ca inexistentă.
La 24 noiembrie am publicat în traducerea mea "Procedurile de operare internaţionale IARU în unde scurte pentru situaţii de urgenţă", adoptate de toate cele trei regiuni IARU.
Această traducere este prezentă acum şi pe saitul Regiunii a I-a IARU alături de celelalte traduceri.
Această traducere este prezentă acum şi pe saitul Regiunii a I-a IARU alături de celelalte traduceri.
Greg G0DUB adresase invitaţia tuturor societăţilor naţionale de a face popularizare acestui material pe saiturile şi în revistele lor. Am trimis din nou materialul d-lui V. Grosoşiu şi membrilor Consiliului de administraţie, care au tratat invitaţia lui G0DUB şi bunele mele intenţii cu suverană indiferenţă. Abia în numărul 3/2012 al revistei se pare că materialul va fi în sfârşit publicat (dacă nu cumva a fost “pierdut pe drum”, ca urmare a procedurii de “curăţire” a arhivei FRR), dar aceasta nu datorită interesului subit al d-lui V. Grosoşiu în materie, cât mai degrabă insistenţei mele ca radioamatorii YO să aibă cunoştinţă de aceste proceduri.
Dl. V. Grosoşiu YO3GON se află la cel de a treilea (3) mandat al său. Timp de opt (8) ani dumnealui ar fi avut timpul necesar să pună pe picioare reţeaua naţională de urgenţă a FRR, s-o coordoneze, s-o menţină în stare de funcţionare, să-i lărgească resursele umane, să întreţină o evidenţă la zi a membrilor reţelei şi a echipamentelor disponibile, să organizeze cursuri de pregătire, să difuzeze materiale de informare şi popularizare, să organizeze exerciţii de urgenţă simulată pe modelul GlobalSET etc. Considerându-se şi fiind considerat deja printr-o inerţie nejustificată un specialist în domeniu, pentru aceasta a candidat, la aceasta s-a angajat, pentru aceasta a fost ales. În loc de asta, după trecerea a opt ani, ne anunţă în Adunarea generală a FRR din martie 2012, cu imens tupeu dublat doar de indiferenţa totală demonstrată până acum, că de aici înainte va drege şi va face o reţea în colaborare cu nu ştiu de fantomatică organizaţie non-guvernamentală aflată sub egida Guvernului României (???), alături de taximetrişti (!!!). Eu personal mi-am pierdut orice încredere în dl. V. Grosoşiu şi i-am cerut demisia încă la începutul acestui an printr-o scrisoare oficială adresată Consiliului de administraţie al FRR. Dar dumnealui a candidat din nou pentru un al treilea mandat şi ... a fost ales. Riscurile democraţiei FRR-iste...
* * *
Comentarii înscrise de mine pe forumul de pe Radioamator.ro, unde a fost publicat acest articol:
Mi se atrage atenţia că dl. Grosoşiu este preşedinte al Asociaţiei Salvatorilor Voluntari pentru situaţii de urgenţă. Răspunsul meu:
Membri ai ASVSU: două persoane cu numele de Grosoşiu:
http://www.asvsu.ro/membri-id8.vim
Sediul: într-un apartament de bloc bucureştean
Parteneri: asociaţia pentru protecţia patrupedelor Vier Pfoten (în lb. germană: patru lăbuţe)
Această organizaţie nu are nicio legătură cu Federaţia Română de Radioamatorism. Cluburile FRR-ului numără sute de membri bipezi, care ar putea fi partenere utile ale unei reţele naţionale de urgenţă a radioamatorilor români.
M-am adresat în chestiunea reţelei de urgenţă a FRR d-lui Preşedinte al FRR C. Neacşu, care mi-a dat în totalitate dreptate şi a promis că în cadrul şedinţei Consiliului de administraţie al FRR de la Frasin din 12-13 mai a.c. va cere discutarea acestei probleme stringente, întrucât (citez) "nu este suficientă prezentarea unei situaţii vechi, existentă doar pe hârtie şi nişte hărţi" pentru ca o reţea naţională a FRR să şi funcţioneze. În Comunicatul dat publicităţii în urma şedinţei CA de la Frasin (când vom vedea oare şi procesul-verbal?) acest punct nu apare deloc menţionat. În loc de asta primim din partea Preşedintelui năucitoarea veste că "s-au pierdut documentele de evidenţă ale FRR". Cum adică "s-au pierdut"? Care documente? Care evidenţă? Cine le-a pierdut? Cu ce ocazie? Este vorba de întreaga arhivă a FRR-ului, sau s-a făcut doar o "selecţie"? Cine a dispus-o? Cine a dus-o la îndeplinire? Pe ce criterii? În prezenţa cui? Şi, mai ales: cu ce drept? Întrebări puse pe diverse canale, dar rămase fără răspuns până în acest moment. Cunoscuta "tăcere asurzitoare". Comunicarea cu oficialii noştri este chiar mai dificilă decât a fost înainte de 31 martie 2012.
http://www.asvsu.ro/membri-id8.vim
Sediul: într-un apartament de bloc bucureştean
Parteneri: asociaţia pentru protecţia patrupedelor Vier Pfoten (în lb. germană: patru lăbuţe)
Această organizaţie nu are nicio legătură cu Federaţia Română de Radioamatorism. Cluburile FRR-ului numără sute de membri bipezi, care ar putea fi partenere utile ale unei reţele naţionale de urgenţă a radioamatorilor români.
M-am adresat în chestiunea reţelei de urgenţă a FRR d-lui Preşedinte al FRR C. Neacşu, care mi-a dat în totalitate dreptate şi a promis că în cadrul şedinţei Consiliului de administraţie al FRR de la Frasin din 12-13 mai a.c. va cere discutarea acestei probleme stringente, întrucât (citez) "nu este suficientă prezentarea unei situaţii vechi, existentă doar pe hârtie şi nişte hărţi" pentru ca o reţea naţională a FRR să şi funcţioneze. În Comunicatul dat publicităţii în urma şedinţei CA de la Frasin (când vom vedea oare şi procesul-verbal?) acest punct nu apare deloc menţionat. În loc de asta primim din partea Preşedintelui năucitoarea veste că "s-au pierdut documentele de evidenţă ale FRR". Cum adică "s-au pierdut"? Care documente? Care evidenţă? Cine le-a pierdut? Cu ce ocazie? Este vorba de întreaga arhivă a FRR-ului, sau s-a făcut doar o "selecţie"? Cine a dispus-o? Cine a dus-o la îndeplinire? Pe ce criterii? În prezenţa cui? Şi, mai ales: cu ce drept? Întrebări puse pe diverse canale, dar rămase fără răspuns până în acest moment. Cunoscuta "tăcere asurzitoare". Comunicarea cu oficialii noştri este chiar mai dificilă decât a fost înainte de 31 martie 2012.
----------------------------------------------------------------------------------
Se fac glume la adresa d-lui Grosoşiu şi a “Gărzii Civice” anunţată la Adunarea generală din 31 martie 2012. Răspunsul meu:
Să încercăm să ne păstrăm seriozitatea. Subiectul este prea important. În ultimă instanţă nu este vorba de persoana d-lui Grosoşiu şi de formele sale fără fond (vorba lui Titu Maiorescu, a se vedea mai jos), ci de gradul de pregătire al radioamatorilor YO pentru calamităţi şi dezastre. Radioamatorii din alte ţări acordă acestui aspect o atenţie deosebită. Putem afirma fără riscul de a greşi că radioamatorii YO nu sunt în acest moment deloc pregătiţi pentru astfel de situaţii. Opt ani nu i-au fost suficienţi d-lui Grosoşiu şi conducerii FRR pentru a schimba această stare de lucruri.
Să nu ne facem nici iluzii că d-lui Grosoşiu îi pasă de cele înscrise pe acest forum, sau că va răspunde la afirmaţii, nedumeriri şi comentarii. Dumnealui a primit cererea mea de demisie împreună cu colegii săi din Consiliul de administraţie al FRR, dar la această cerere nu s-a trimis niciun răspuns. Mi s-a transmis doar printr-un delegat la Adunarea generală că mă aflu în eroare: Procedurile de urgenţă internaţionale ale IARU adoptate de toate cele trei regiuni ale organizaţiei (inclusiv de regiunea din care face parte YO) nu sunt pentru dumnealui valabile şi nu are nicio obligaţie să le ia în seamă. Prin urmare nici nu le-a luat. Pentru ca acestea să-şi producă efectele asupra d-lui Grosoşiu (sau măcar să fie popularizate în media FRR, conform cererii lui G0DUB, coordonatorul Regiunii I IARU pentru situaţii de urgenţă) ar fi nevoie de … o Hotărâre de guvern.
Dacă aş avea posibilitatea magică de a comunica cu dl. Grosoşiu YO3GON, preşedinte al Comisiei pentru situaţii de urgenţă al FRR, aflat la al treilea mandat, l-aş înştiinţa că dumnealui este cel care se află în eroare. România este semnatară a Convenţiei de la Tampere.
http://www.itu.int/ITU-D/emergencytelecoms/Tampere_convention.pdf
Convenţia de la Tampere (denumirea completă: “Convenţia de la Tampere privind furnizarea de resurse de telecomunicaţii pentru asistenţa în situaţii de dezastre şi operaţiuni de ajutorare”) este un tratat multilateral care stabileşte furnizarea de echipamente şi prestarea de servicii de comunicaţii în timpul unor operaţiuni de ajutorare (inclusiv de către radioamatori), precum şi în cazul transportului echipamentelor de radio şi a accesoriilor aferente acestora peste graniţe internaţionale. Tratatul a fost ratificat la Prima Conferinţă internaţională pentru Telecomunicaţii de urgenţă (CET-98) în Tampere, Finlanda la 18 iunie 1998 şi a intrat în vigoare la 8 ianuarie 2005. România l-a semnat la 18 iunie 1998 - deci a participat la Conferinţă - şi l-a ratificat la 17 noiembrie 2005.
http://treaties.un.org/pages/ViewDetails.aspx?src=TREATY&mtdsg_no=XXV-4&chapter=25&lang=en
Aşadar dl. Grosoşiu ar trebui să renunţe a mai aştepta o Hotărâre de guvern, ci ar fi cazul să aplice Convenţia de la Tampere, ratificată de Parlamentul României. Bineînţeles că înainte de a o aplica ar trebui s-o cunoască.
-----------------------------------------------------------------------------------
Am pomenit de "formele fără fond" ale d-lui Grosoşiu. Termenul a fost lansat de marele critic literar şi om de cultură Titu Maiorescu (1840-1917). Iată ce spunea el:
«Al doilea adevăr, şi cel mai însemnat, de care trebuie să ne pătrundem, este acesta: forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimiceşte un mijloc puternic de cultură. şi, prin urmare, vom zice: este mai bine să nu facem o şcoală deloc decât să facem o şcoală rea, mai bine să nu facem o pinacotecă deloc decât să o facem lipsită de arta frumoasă; mai bine să nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorarii şi neonoraţi ai unei asociaţiuni decât să le facem fără ca spiritul propriu de asociare să se fi manifestat cu siguranţă în persoanele ce o compun; mai bine să nu facem deloc academii, cu secţiunile lor, cu şedinţele solemne, cu discursurile de recepţiune, cu analele pentru elaborate decât să le facem toate aceste fără maturitatea ştiinţifică ce singură le dă raţiunea de a fi.»
Să nu ne facem nici iluzii că d-lui Grosoşiu îi pasă de cele înscrise pe acest forum, sau că va răspunde la afirmaţii, nedumeriri şi comentarii. Dumnealui a primit cererea mea de demisie împreună cu colegii săi din Consiliul de administraţie al FRR, dar la această cerere nu s-a trimis niciun răspuns. Mi s-a transmis doar printr-un delegat la Adunarea generală că mă aflu în eroare: Procedurile de urgenţă internaţionale ale IARU adoptate de toate cele trei regiuni ale organizaţiei (inclusiv de regiunea din care face parte YO) nu sunt pentru dumnealui valabile şi nu are nicio obligaţie să le ia în seamă. Prin urmare nici nu le-a luat. Pentru ca acestea să-şi producă efectele asupra d-lui Grosoşiu (sau măcar să fie popularizate în media FRR, conform cererii lui G0DUB, coordonatorul Regiunii I IARU pentru situaţii de urgenţă) ar fi nevoie de … o Hotărâre de guvern.
Dacă aş avea posibilitatea magică de a comunica cu dl. Grosoşiu YO3GON, preşedinte al Comisiei pentru situaţii de urgenţă al FRR, aflat la al treilea mandat, l-aş înştiinţa că dumnealui este cel care se află în eroare. România este semnatară a Convenţiei de la Tampere.
http://www.itu.int/ITU-D/emergencytelecoms/Tampere_convention.pdf
Convenţia de la Tampere (denumirea completă: “Convenţia de la Tampere privind furnizarea de resurse de telecomunicaţii pentru asistenţa în situaţii de dezastre şi operaţiuni de ajutorare”) este un tratat multilateral care stabileşte furnizarea de echipamente şi prestarea de servicii de comunicaţii în timpul unor operaţiuni de ajutorare (inclusiv de către radioamatori), precum şi în cazul transportului echipamentelor de radio şi a accesoriilor aferente acestora peste graniţe internaţionale. Tratatul a fost ratificat la Prima Conferinţă internaţională pentru Telecomunicaţii de urgenţă (CET-98) în Tampere, Finlanda la 18 iunie 1998 şi a intrat în vigoare la 8 ianuarie 2005. România l-a semnat la 18 iunie 1998 - deci a participat la Conferinţă - şi l-a ratificat la 17 noiembrie 2005.
http://treaties.un.org/pages/ViewDetails.aspx?src=TREATY&mtdsg_no=XXV-4&chapter=25&lang=en
Aşadar dl. Grosoşiu ar trebui să renunţe a mai aştepta o Hotărâre de guvern, ci ar fi cazul să aplice Convenţia de la Tampere, ratificată de Parlamentul României. Bineînţeles că înainte de a o aplica ar trebui s-o cunoască.
-----------------------------------------------------------------------------------
Am pomenit de "formele fără fond" ale d-lui Grosoşiu. Termenul a fost lansat de marele critic literar şi om de cultură Titu Maiorescu (1840-1917). Iată ce spunea el:
«Al doilea adevăr, şi cel mai însemnat, de care trebuie să ne pătrundem, este acesta: forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimiceşte un mijloc puternic de cultură. şi, prin urmare, vom zice: este mai bine să nu facem o şcoală deloc decât să facem o şcoală rea, mai bine să nu facem o pinacotecă deloc decât să o facem lipsită de arta frumoasă; mai bine să nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorarii şi neonoraţi ai unei asociaţiuni decât să le facem fără ca spiritul propriu de asociare să se fi manifestat cu siguranţă în persoanele ce o compun; mai bine să nu facem deloc academii, cu secţiunile lor, cu şedinţele solemne, cu discursurile de recepţiune, cu analele pentru elaborate decât să le facem toate aceste fără maturitatea ştiinţifică ce singură le dă raţiunea de a fi.»
