UN ZÂMBET ÎN ETER (50)
Cinci-nouă
Unul dintre QRP-iştii locali urcă gâfâind dealul deunăzi şi expresia feţei lui radia încredere de sine. «Sunt deja de vreun an în benzi şi recent m-am apucat serios de vânat DX-uri. Cred că am zărit în sfârşit luminiţa de la capătul tunelului. Există o mulţime de faţete în acest hobby, şi am auzit deseori că valoarea unui radioamator este dată de calităţile sale de ‘trafician’. Ei bine, am ajuns la concluzia că asta nu e adevărat.
Am încercat de toate, şi adevărul e că DX-manii sunt cei care se situează pe cea mai înaltă treaptă. Ei sunt mai înalţi, mai deştepţi, mai frumoşi şi mai competenţi tehnic decât toţi ceilalţi. Ei au aparatură mai bună şi bani mai mulţi - ei sunt crema radioamatorismului!»
Am încercat de toate, şi adevărul e că DX-manii sunt cei care se situează pe cea mai înaltă treaptă. Ei sunt mai înalţi, mai deştepţi, mai frumoşi şi mai competenţi tehnic decât toţi ceilalţi. Ei au aparatură mai bună şi bani mai mulţi - ei sunt crema radioamatorismului!»
L-am privit un răstimp pe QRP-ist, apoi am răspuns: «Păi exact asta ţi-am spus şi eu de fiecare dată când urcai aici şi puneai întrebări despre Eternele enigme şi Misterele vremurilor. Şi acum vii să-mi povesteşti ceea ce ştie deja orice DX-man pur-sânge?» QRP-ul replică fără să stea prea mult pe gânduri: «Cred că pe atunci auzeam răspunsurile, dar nu le pricepusem cu adevărat. Asta până am trăit ‘momentul DX!’ … şi mi s-a revelat sensul lui ‘DX IS!’ Am devenit unul dintre Iniţiaţi, unul dintre Merituoşi, un adevărat DX-man! Sunt un Adept ... Cu adevărat pot spune acum că DX-UL EXISTĂ!»
Mi-am reamintit de anii petrecuţi în eter şi cât de mult a durat până să pătrund toate aceste lucruri. Mi-am adus aminte cum ne povestea Veteranul despre anii ’20 când a fost recepţionată prima transmisiune transatlantică a unui amator … doar recepţionată. Apoi despre operatorul francez 8AB care în 1922 i-a lucrat pe 1M0 şi 1XAM în aceeaşi seară în 100 de metri. Şi Veteranul precizase că foloseau unda continuă (CW), care a venit atunci de hac scânteii. Acelea au fost începuturile lucrului DX, şi chiar Veteranul recunoştea deseori că i-au trebuit destui ani pentru a ajunge pe culmea iluminării DX, cea pe care mi-o descria acum QRP-istul. Eu îi doream binele, dar mi se părea cam suspect cum de a reuşit să răzbată el într-un timp atât de scurt la înălţimile înţelegerii DX-ului.
«Hai, spune-mi mai multe despre acest ‘moment DX’ pe care l-ai trăit, când totul a devenit limpede pentru tine.» QRP-ul nu se lăsă rugat: «La început ai putea crede că Misterele DX-ului sunt învăluite în secrete şi dezlegarea lor presupune ani îndelungi de studii şi de ucenicie. Aşa credem noi, începătorii, pentru că aşa ni s-a spus. Însă eu m-am decis să aprofundez treaba ... şi am găsit răspunsul. E simplu. Adevăratul sens al lui ‘DX IS!’ este RST-ul şi nimic altceva.» L-am privit pe QRP-ist şi mi-am afişat cea mai impenetrabilă faţă de pocherist de care eram în stare - ce altceva puteam face? Iar QRP-istul continuă: «Am tras cu urechea la ultimele două concursuri importante şi am descoperit că în SSB controlul era întotdeauna 5-9, iar în telegrafie 5NN. N-am auzit nici măcar o singură dată vreun alt control. Numai S9! Şi am căzut pe gânduri. Cei care stau la taifas prin benzi se întâmplă să mai dea câte un 5-5 sau 4-8, dar concursioniştii transmit mereu 5-9. O ţin aşa de la început pân-la sfârşit!»
A trebuit să admit că avea dreptate, dar îmi venea cam greu să văd legătura. «Ce-are asta de-a face cu DX-manii pur-sânge şi cu dezlegarea Eternelor enigme ale DX-ului?», am întrebat. «E simplu», răspunse QRP-istul, «cei mai mulţi dintre concursionişti sunt totodată DX-mani. Poate că s-au orientat mai mult spre concursuri decât spre DX pentru că au lucrat deja toate DX-urile. Dar sunt convins că în adâncul inimii lor ei au rămas totuşi nişte DX-mani. Şi că acele controale de 5-9 şi 5NN sunt doar reminiscenţe ale vremurilor în care vânau DX-uri.» Observaţia QRP-istului părea destul de corectă. Există într-adevăr o asemănare flagrantă între DX-mani şi concursionişti. Însă ştiam prea bine că a-i da dreptate unui QRP-ist adâncit în explicarea adevăratului sens al DX-ului nu e lipsit de pericol! Am mai ajuns cu el în asemenea faze, aşa că am încercat să-l readuc la tema discuţiei. «Poate că ai dreptate în privinţa concursioniştilor şi a DX-manilor», am răspuns, «dar de ce ar constitui RST-ul şi 5NN-ul o explicaţie?»
QRP-istul avea răspuns şi la această nedumerire: «Ei bine, ascultând concursul gândul m-a dus la pailapuri şi la controale, şi am încercat să-mi amintesc de vreo ocazie în care staţia DX rară sau semi-rară a primit un alt control în afară de S9. Niciodată. De ce? Din cauza orgoliului! Expediţionarul aburcat pe o stâncă în inima Antarcticii îngheţate sau bătut de soarele nemilos pe vreun recif sterp din Pacific nu va recunoaşte în ruptul capului că nu e în stare să audă şi semnale mai slabe de S9! El şi-a riscat viaţa şi a cheltuit o groază de bani pentru a ajunge acolo, cum ar putea să recunoască una ca asta? La fel şi DX-manul care stă în shack-ul lui, dotat cu uriaşa sa antenă monoband şi cu liniarul împins până la limita legală, sau chiar niţel peste ea, nu ar putea accepta nici el vreun control mai slab de 5-9 sau 5NN. Iată explicaţia, e la mintea cocoşului. DX-manii pur-sânge sunt întotdeauna S9. Întotdeauna! Aşa au fost şi aşa vor fi de-a pururi. Dacă auzi un DX-man dând un control mai mic înseamnă că el nu e un Iluminat, nu e un Merituos şi că mai are cale lungă până să ajungă la adevărata înţelegere a DX-ului! Iar vouă, rechinilor, v-au trebuit atâţia ani să descoperiţi treaba asta?!»
Şi o porni la vale, gâfâind încă de pe urma rafalelelor de explicaţii debitate pe nerăsuflate. Mii de tunete şi trăznete! Ce aş mai fi putut spune? Mi-am amintit de acel 7P8 pe care l-am lucrat cu câţiva ani în urmă. Deşi venea cu 3-3, i-am dat 5-9. Însă operatorul din Lesotho nu se juca atunci când era vorba de controale, şi chiar dacă l-am rugat să repete, el nu mi-a dat mai mult de 1-1 ... şi a scris acest control pe QSL! M-am cam codit până să mă decid să trimit QSL-ul la DXCC, pentru a fi examinat sub lupă de NC1L. Bill l-a examinat şi l-a acceptat. M-am gândit apoi la cele spuse de QRP-ist. Avea şi el niscai dreptate, câteodată tăria semnalului unei staţii DX pare direct proporţională cu nevoia noastră disperată de a avea entitatea respectivă confirmată, dar mi s-a părut totuşi că QRP-istul cam simplifica lucrurile. Poate ar fi cazul să iau la mână prima sută de QSL-uri din colecţie, să văd dacă printre ele se găseşte vreunul cu un control mai mic de S9 ... dar nu astăzi. De ce? Păi, pentru că petele solare au revenit, benzile sunt din nou deschise şi DX-urile există! Şi cele mai multe dintre ele chiar vin cu S9!
* * *
Alte povestiri de acelaşi autor:
