***** Francisc Grünberg, YO4PX ***** O pagină dedicată radioamatorilor YO

*** O pagină dedicată de 4 ani radioamatorilor YO ***

Ianuarie 2010 - Ianuarie 2014

Hackerii în cel de al II-lea Război mondial şi în prezent

În videoul de mai jos, înregistrat la cel de al 30-a Congres al Chaos Computer Club e.V. (CCC), care s-a desfăşurat la Hamburg între 27 şi 30 decembrie 2013, cercetătoarea Anja Drephal (studii de japoneză la Berlin şi Tokyo, licenţiată în studii ruseşti şi americane, doctorandă în istorie la Viena) a prezentat un referat despre un cifru folosit de un grup de spioni din Japonia pentru a codifica mesaje expediate către URSS prin intermediul radioului. Referatul ei «Hackerii celui de al II-lea Război mondial» poartă subtitlul «Cel mai valoros om al lui Stalin – înarmat cu hârtie şi un creion».

[O paranteză: Există în media tendinţa de a-i confunda pe hackeri cu crackerii, răufăcătorii IT-ului, numiţi şi «black hats» (pălării negre), spre deosebire de «white hats» (pălării albe), cei care nu urmăresc nici interese materiale şi nici provocarea de daune prin încălcarea legilor. Conform enciclopediei online Wikipedia hackerii se împart în mai multe categorii. În contextul securităţii IT un hacker este o persoană care caută şi exploatează vulnerabilităţile unui sistem de calculatoare sau ale unei reţele de calculatoare. Aceşti hackeri pot fi motivaţi de diverse mobiluri, cum ar fi profitul, protestul sau provocarea învingerii unor dificultăţi tehnice. Hackerii hobbişti sunt cei care realizează adaptări sau combinaţii inovative ale unor echipamente electronice sau de calculatoare disponibile în comerţ. În fine hackerii înrudiţi cu programatorii (aparţinând aşa-numitului programmer subculture) combină în activităţile lor excelenţa, spiritul ludic, inventivitatea, inteligenţa şi spiritul de explorare.

Chaos Computer Club, cu sediul central în Hamburg, Germania, este cea mai mare asociaţie europeană a hackerilor. De peste 30 de ani clubul furnizează informaţii despre chestiuni tehnice şi sociale, cum ar fi supravegherea, dreptul la intimitatea vieţii private, libertatea informaţiei, siguranţa datelor şi multe alte subiecte interesante legate de tehnologie şi de activitatea de hacking (hacktivism, termenul format din combinarea cuvintelor ‘hacking’ şi ‘activism’, desemnează folosirea calculatoarelor şi a reţelelor de calculatoare pentru scopuri socio-politice, mai cu seamă în interesul libertăţii de exprimare, al drepturilor omului şi al eticii informaţiei, sub premiza convingerii că folosirea corectă a tehnologiei poate produce rezultate similare acţiunilor convenţionale de protest, activism şi nesupunere civică). CCC este cea mai influentă comunitate de hackeri din Europa, ea organizează campanii, evenimente, activitate de lobby şi întreţine publicaţii. Există numeroase alte cercuri în Germania şi în afara ei care participă la activităţile CCC şi împărtăşesc aceleaşi principii de bază, enunţate în Etica hackerilor:

- Accesul neîngrădit şi nelimitat al tuturor persoanelor la calculatoare şi la cunoaşterea despre lume care poate fi dobândită prin intermediul acestora;

- Libertatea tuturor informaţiilor;

- Suspiciunea faţă de autorităţi, promovarea descentralizării;

- Evaluarea unui hacker exclusiv după faptele sale şi nu pe baza unor alte criterii, cum ar fi înfăţişarea, vârsta, rasa, sexul sau poziţia sa socială;

- Cu un calculator se poate crea artă şi frumuseţe;

- Neamestecul în datele personale ale altor oameni;

- Utilizarea datelor publice, protejarea datelor personale.

Una dintre aceste grupări adiacente CCC-ului este Chaoswelle, o comunitate de radioamatori şi clubul lor Chaos Computer Club aparţinând filialei regionale DOK D23 a DARC, asociaţia naţională a radioamatorilor germani.] (paranteza mea, YO4PX)

În referatul prezentat la Congresul CCC şi în răspunsurile la întrebările sosite din partea asistenţei, postate pe YouTube, Anja Drephal relatează:

«În vara anului 1938 Poliţia secretă japoneză a început să intercepteze transmisiuni radio misterioase provenind de undeva din zona capitalei Tokyo. Compuse din grupuri de cifre aparent lipsite de înţeles, aceste mesaje păreau să fie direcţionate spre zona Asiei continentale. Nici Poliţia secretă, nici Ministerul Comunicaţiilor japoneze şi Biroul de comunicaţii ale guvernatorului general din Korea nu au fost în stare să depisteze sursa acestor transmisiuni. Abia în 1941 autotităţile japoneze au descoperit din întâmplare scopul şi semnificaţia mesajelor, iniţial nevenindu-le să creadă în veridicitatea descoperirii lor.

Transmisiunile radio ce păreau celui neiniţiat ininteligibile proveneau într-adevăr din centrul capitalei şi, după cum s-a revelat, erau recepţionate în Vladivostok şi transmise la Moscova, pentru a fi prezentate lui Stalin personal. Decriptate ele conţineau informaţii vitale despre planurile secrete germane şi japoneze, menţionând până şi data invadării URSS-ului de armata germană. Aceste informaţii au fost adunate de Richard Sorge, un cetăţean german cu o pitorească personalitate, care s-a infiltrat în mica comunitate germană din Japonia dându-se drept jurnalist. A reuşit chiar să câştige prietenia şi încrederea ambasadorului Germaniei, ceea ce i-a facilitat accesul la orice informaţie disponibilă în interiorul ambasadei aliatului Japoniei.

Aflat în Japonia încă din 1933 Sorge a construit o reţea de spionaj, formată dintr-un grup restrâns de persoane de încredere: Ozaki Hotsumi, un jurnalist japonez, consilier al primului-ministru Fumimaro Konoe, prin care avea legături cu puternice cercuri politice japoneze, un comunist franco-iugoslav şi Max Clausen, un radiotehnician german.

Cunoştinţele tehnice ale lui Clausen s-au dovedit vitale pentru succesul grupului: el era capabil să construiască un emiţător şi un receptor care să transmită semnale la o distanţă de până la 4000 km folosind piese reciclate, uşor de procurat în magazinele din Tokyo, fără să atragă bănuieli asupra sa. Staţia sa de radio era complet portabilă, aşezată într-o servietă mare şi putea fi asamblată în mai puţin de 10 minute. Misivele transmise în URSS de grupul lui Sorge erau scrise în limba engleză şi convertite apoi în cifre cu ajutorul unei table de şah pliabile, iar pentru a îngreuna şi mai mult posibilitatea decriptării se foloseau drept cheie paginile unui anuar statistic german. Autorităţile japoneze au fost incapabile să descifreze mesajele, metoda de cifrare a lui Sorge a rămas nedezlegată până când Max Clausen a dezvăluit-o el însuşi după arestarea sa în 1941.

Importanţa istorică a spionajului lui Sorge rămâne o temă controversată între istorici. Unii l-au denumit cel mai mare spion al tuturor timpurilor, alţii i-au contrazis spunând că, având în vedere că Stalin nu acorda încredere informaţiilor primite, Sorge a avut o influenţă neglijabilă asupra deznodământului celui de al II-lea Război mondial. În loc de a încerca să argumentez pro sau contra acestor afirmaţii voi încerca să examinez aspectele tehnice ale activităţii lui Sorge în Japonia. Voi descrie staţia DIY (do it yourself) folosită pentru a transmite mesajele fără fir la distanţe de mii de kilometri cu un echipament de amator de unde scurte şi întrebuinţând pentru criptarea mesajelor doar un creion, hârtie şi o carte.»
(Traducere, documentare, completări şi prezentare de YO4PX. Surse: Southgate AR News, YouTube, Wikipedia, Chaos Computer Club, Chaoswelle)
....................................................................................................................

Pe măsură ce războiul progresa activitatea de spionaj a lui Sorge deveni din ce în ce mai primejdioasă. Din cauza numărului mare de mesaje cifrate japonezii au început să bănuiască existenţa unei întregi reţele. Poliţia secretă Kempeitai le intercepta şi începuse să le depisteze sursa. Ozaki a fost arestat în octombrie 1941 şi interogat. La scurt timp după aceea a fost arestat şi Sorge în Tokyo. Abia peste câteva luni autorităţile japoneze au anunţat că Sorge a fost învinuit de spionaj în favoarea sovieticilor. Iniţial japonezii crezuseră că din cauza calităţii sale de membru al partidului nazist şi a legăturilor sale germane Sorge era un spion al Abwehr-ului. Însă Abwehrul a negat că Sorge ar fi unul dintre agenţii săi. Sub tortură Sorge a mărturisit că spiona pentru URSS, însă sovieticii au negat şi ei afirmaţiile agentului lor. Japonezii l-au oferit acestora de trei ori pe Sorge în schimbul unuia dintre propriii lor spioni. Cu toate acestea ruşii au declinat oferta, susţinând în continuare că nu ştiu nimic despre Sorge.

Sorge a fost spânzurat în 7 noiembrie 1944, la o zi după spânzurarea lui Ozaki Hotsumi. Sovieticii nu au recunoscut până în 1964 serviciile aduse de Sorge. În mod paradoxal tocmai cea mai importantă informaţie transmisă de Sorge a condus la îndelunga sa ignorare, pentru că Stalin nu şi-a putut permite să recunoască faptul că a nu a dat crezare avertismentului lui Sorge despre atacul german din 1941. Se cuvine menţionat însă că se întâmplă rareori ca statele să-şi recunoască oficial spionii.

Lui Richard Sorge i-au fost dedicate numeroase cărţi şi filme. În 1961 a fost produs în Franţa cu colaborarea Germaniei de vest, a Italiei şi a Japoniei filmul Qui êtes-vous, Monsieur Sorge? (Cine sunteţi, domnule Sorge?). Filmul a fost extrem de vizionat şi în Uniunea Sovietică. În 1964 liderul de la Kremlin Nikita Hruşciov a văzut filmul şi a întrebat KGB-ul dacă povestea este reală. Atunci când i s-a confirmat acest lucru Hruşciov i-a acordat lui Sorge post mortem distincţia de Erou al Uniunii Sovietice. Văduva lui Sorge Hanako Ishii a primit o pensie. Ea a decedat în Tokyo în iulie 2000. Trei jurnalişti est-germani au publicat în 1965 volumul Dr. Sorge funkt aus Tokyo (Dr. Sorge transmite din Tokyo) pentru cinstirea memoriei eroului ruso-german care şi-a riscat şi şi-a pierdut viaţa în lupta împotriva fascismului. În acea vreme Germania de est şi URSS-ul erau aliaţi în Pactul de la Varşovia.

Max Clausen a fost arestat şi el în ianuarie 1943 şi condamnat la închisoare pe viaţă. Soţia sa a fost condamnată la 7 ani. Odată cu intrarea armatei Statelor Unite în Japonia după capitularea acesteia Clausen a fost eliberat în octombrie 1945. Cu ajutorul ambasadei sovietice el a putut pleca mai întâi la Vladivostok, unde a primit un tratament medical timp de patru săptămâni, apoi la Moscova, unde timp de un an activitatea sa în slujba forţelor aliate a fost cercetată şi evaluată. Înainte de plecarea spre zona de ocupaţie sovietică din Germania a primit o nouă identitate sub numele de Christiansen. Până la decesul său în 1979 a lucrat în diverse mari intreprinderi din Germania. Pentru meritele sale i s-au acordat înalte distincţii ale Republicii Democrate Germane.

((Traducere de YO4PX. Sursă: Wikipedia)