Despre solidaritate

Textul de mai jos a fost publicat în cadrul unui sondaj iniţiat pe Radioamator.ro la 6 ianuarie 2014, care adresa cititorilor întrebarea «Ce calificativ acordaţi conducerii Federaţiei Române de Radioamatorism pe anul 2013?»

Nu aş fi dorit să particip la această polemică, dar am urmărit-o cu interes. Însă numele meu a fost pomenit de mai multe ori, de aceea mă văd nevoit să intervin şi să confirm din experienţa pe propria piele că ceea ce ne lipseşte pentru a obţine o reformă a radioamatorismului YO este în primul rând solidaritatea. 
De această carenţă a noastră profită cei care se doresc eternizaţi în funcţiile ocupate, unii dintre ei chiar de decenii. Însă la cele spuse de Joska YO5AVN trebuie să vin cu o corecţie: petiţia despre care se vorbeşte este de fapt Apelul către delegati, lansat înaintea Adunării generale din martie 2011, iar printre iniţiatorii săi au fost cooptaţi colegi cunoscuţi pentru activitatea lor meritorie. Semnat de 193 de radioamatori aparţinând tuturor categoriilor sociale, printre care medici, doctori în ştiinte, jurişti, militari cu grad înalt, ingineri, profesori universitari, dar şi elevi şi studenti, Apelul a fost total ignorat de delegatii la Adunarea generală, destinatarii documentului – mai mult, chiar a fost ridiculizat de un delegat. Şi nu s-a găsit nici măcar unul singur dintre cei prezenţi să se ridice şi să apere Apelul pe care l-a semnat şi să-l susţină verbal în faţa Adunării. 

Aşa că cei care acum se arată nemulţumiţi şi scriu comentarii revoltate ar trebui să facă un bilanţ al celor trei ani care se vor împlini în primăvară şi să numere de câte ori şi în cel fel au acţionat pentru a schimba cu ceva starea de lucruri. Unde puteau s-o facă? Păi, democratic, în şedintele lor de club, la întruniri, în Adunările generale, prin scrisori închise sau deschise adresate celor pe care acum îi consideră răspunzatori de starea în care a ajuns radioamatorismul YO. 

Majoritatea articolele mele critice la adresa funcţionării FRR şi a celor aleşi sau numiţi s-o conducă (unul dintre ei chiar remunerat din bani publici, după ce a functionat timp de decenii ca harnic delator al Securităţii) au servit acestui scop. Am adresat scrisori, petiţii, apeluri şi proteste membrilor CA şi preşedintelui FRR, dar şi d-lui secretar de stat Tomescu, şi doamnei preşedinte al ANTS. Vă pot asigura că nimeni dintre aceştia nu e câtuşi de puţin interesat de ceea ce se scrie pe forumuri, nici de scrisorile care li se trimit, nici de reproşurile care li se adresează. 

Iar dintre membrii aripii «reformatoare» a CA care au pornit cu gândul să aducă mult aşteptata schimbare unii au dat bir cu fugiţii, în loc să stea in funcţii, să-şi asume criticile care li se adresau pentru prestaţia lor, să-şi recunoască bărbăteşte greşelile şi să le corecteze, şi să militeze pentru realizarea reformei la care s-au angajat în cadrul asociaţiei noastre naţionale înainte de a fi aleşi, în vreme ce ceilalţi s-au complăcut în mici revolte şi comploturi confidenţiale împotriva adversarilor reformei, pe care în particular îi cataloghează ca discreţionari, autoritarişti şi incompetenţi - mărunte gesturi a căror utilitate s-a dovedit egală cu zero.

*   *   * 

Înapoi la pagina principală