ANCOM şi lupta cu zgomotul de reţea

De multă vreme am constatat că în zona în care locuiesc benzile de radioamator de la 80 la 10 metri sunt perturbate de un zgomot de fond mai mare decât fâşâiala cunoscută de noi, cei care le folosim pentru a ne practica hobby-ul. Iniţial am pus fenomenul pe seama traficului auto intens de pe bulevard şi a numeroşilor consumatori de energie electrică din zonă şi din blocul meu, începând de la felinare şi până la calculatoarele şi plasmele vecinilor. 
Cu toate acestea reuşeam să lucrez DX-uri, pentru că zgomotul nu era într-atât de puternic încât să mă împiedice să aud şi semnalele mai slabe, mai ales în telegrafie (un argument în favoarea acestui mod de lucru!). Însă de vreo jumătate de an acest zgomot de bandă largă s-a amplificat şi a ajuns la un nivel care practic îmi anulează aproape orice şansă de a mai lucra DX-uri, ale căror semnale sunt de regulă anemice, mai ales atunci când fluxul solar e coborât şi propagarea lasă de dorit.

Aş asemăna zgomotul cu cel produs de un motor - o pârâială constantă ca tărie, întreruptă din când în când timp de 1-2 secunde de un ţăcănit ritmat, după care zgomotul se înstăpâneşte din nou asupra benzilor.

Nu sunt nici pe departe un specialist în compatibilitatea electromagnetică (electromagnetic compatibility, EMC), însă am căutat prin deducţie şi eliminare să identific provenienţa perturbaţiilor. Acestea nu pot fi produse de felinare, zgomotul este prezent şi în timpul zilei, când felinarele nu sunt aprinse. Nu poate fi vorba nici de motoarele autovehiculelor, nici de televizoarele sau calculatoarele vecinilor - în timpul nopţii maşinile trec rar, iar vecinii dorm. Nici instalaţiile de aer condiţionat nu pot fi blamate, acestea funcţionează în Constanţa numai în zilele caniculare. Nici niscai surse transfrontaliere nu intră în discuţie, pentru că zgomotul nu apare de pildă în comuna Vadu situată la 25 km nord de oraş, în locaţia unui amic şi nici la 45 km în aceeaşi direcţie, în comuna Istria, unde obişnuiesc să ascult benzile (şi posturi de radiodifuziune) într-un receptor IC-R72, atunci când îmi petrec weekendurile în casa de la ţară. Nici posibilitatea unor fenomene atmosferice sau ionosferice nu poate sta în picioare, zgomotul e prezent şi în zilele senine, iar ionosfera nu poate produce păcănituri ritmice. Cât priveşte aparatura mea ea a fost verificată şi răsverificată, totul e în regulă din acest punct de vedere. Mi-am zis aşadar că e vorba de o sursă locală, limitată la oraşul Constanţa şi probabil la instalaţiile electrice aflate în relativa apropiere a domiciliului meu. Zgomotul se manifestă atât pe antena verticală instalată pe terasa blocului la circa 15 metri de sol cât şi pe dipolul la joasă înălţime.

Concluzia e la îndemână: noi constănţenii - sau cel puţin unii dintre noi - suntem «blagosloviţi» cu line noise, temutul zgomot de reţea, care poate face viaţa amară unui radioamator, mai ales din cauza dificultăţii de a i se depista originea. Neavând însemnate unităţi industriale în jur bănuielile mele s-au îndreptat spre singurul mare consumator de energie electrică din zonă: Spitalul judeţean Constanţa - un edificiu uriaş, aşa cum sunt cam toate spitalele de acest gen din marile oraşe reşedinţe de judeţ. În apropierea sa funcţionează şi un masiv centru de investigaţii medicale şi unitatea de recoltări şi transfuzii sangvine. Am şi văzut în curtea interioară a spitalului şase ventilatoare imense, instalate orizontal, aflate tot timpul în funcţiune, care asigură aerisirea întregii clădiri, a sutelor de cabinete, a sălilor de operaţie şi de tratament, a laboratoarelor, a bucătăriei şi a saloanelor (o mare parte a acestora din urmă într-o stare mai mult decât dezastruoasă).

După luni de frustrări am ajuns în cele din urmă la concluzia că trebuie să acţionez - şi cui altcuiva aş fi putut să mă adresez decât Autorităţii naţionale pentru administrare şi reglementare în comunicaţii (ANCOM), o instituţie a statului căreia, printre alte îndatoriri, îi revine şi obligaţia de a veghea la respectarea legilor în domeniul spectrului radio. Benzile din acest spectru alocate serviciului de radioamator de Uniunea internaţională de telecomunicaţii (International Telecommunications Union, ITU) trebuie apărate atât de autoritatea naţională, dar şi de noi, utilizatorii lor.

În acest scop Uniunea internaţională a radioamatorilor (International Amateur Radio Union, IARU) a sprijinit funcţionarea IARU Monitoring System (IARUMS), o reţea de monitorizare a benzilor în fiecare dintre cele trei Regiuni IARU, care primeşte sesizari, emite periodic buletine  informative, iar atunci când este cazul Uniunea se poate adresa fie direct, fie prin intermediul ITU guvernelor ţărilor de pe teritoriul cărora s-a dovedit că se generează perturbaţii şi emisiuni neautorizate. Cei mai vârstnici dintre noi ne amintim de anii în care staţii de radiodifuziune chinezeşti ocupau cu semnalele lor puternice segmente importante din banda de 40 de metri. Ca rezultat al insistenţelor timp de decenii ale IARU acele staţii şi-au schimbat în cele din urmă frecvenţele de emisie - mai mult, banda de radioamator a fost extinsă de la 7000-7100 la 7000-7200 kHz.

Zis şi făcut. Am luat legătura telefonic cu Oficiul judeţean ANCOM, apoi, urmând indicaţiile primite, am trimis prin e-mail o sesizare care conţinea descrierea problemei şi solicitarea de a se lua măsuri pentru depistarea sursei şi eliminarea cauzelor care perturbau întregul spectru radio de la 3,5 la 28 MHz, inclusiv toate staţiile de radiodifuziune care emiteau în acest ecart de frecvenţă.  Am primit o confirmare a primirii sesizării şi promisiunea că voi primi şi un răspuns în termenul legal. Nu mă aşteptam la vreun rezultat rapid, astfel că nu mică mi-a fost mirarea când peste vreo 3 săptămâni m-a sunat un domn care s-a prezentat ca reprezentant al ANCOM Bucureşti, sosit la Constanţa pentru a investiga sesizarea mea, aceasta împreună cu alte treburi la Şantierul Naval Constanţa. Dorea să ne vedem, am stabilit o oră şi am primit vizita a trei domni amabili, înarmaţi cu aparatură de măsură şi de control, descărcată dintr-un microbuz prevăzut cu tot felul de antene exterioare.

Le-am prezentat shack-ul meu şi am trecut succesiv cu ambele transivere (Ten-Tec OMNI V şi FT-897) prin benzile de 80, 40, 30, 20 şi 15 metri. Benzile de 17 şi 12 metri erau mai puţin afectate de zgomot, de asemenea banda de 10 metri era în stare destul de bună. În schimb în celelalte benzi acul S-metrului stătea înţepenit, ca de obicei, între gradaţiile 8 şi 9. S-a procedat la diverse măsurători cu spectroscopul specialiştilor conectat la antena verticală, mai ales pe frecvenţa de 14250 kHz, în the good old twenty meters, o bandă în care zgomotul e parcă şi mai pregnant decât în alte benzi.

Folosesc un filtru trece-jos YA1 de la YAESU din vremea când vecinii mai instalau pe terasele blocurilor antene TV exterioare mai mult sau mai puţin improvizate şi îndreptate spre Bulgaria şi încercam prin folosirea filtrului să le menajez recepţia programelor de televiziune de semnalele mele, dar şi să-mi protejez verticalul şi inverted V-ul, ceea ce nu m-a scutit de reclamaţii, ameninţări şi distrugeri de antene - situaţie care a culminat cu imposibilitatea de a mai instala o antenă verticală pe terasa blocului timp de vreo 10 ani. 
În paranteză fie spus: recordul reclamaţiilor nejustificate şi absurde l-a deţinut un vecin de la o scară alăturată, suferind probabil de tinitus, care susţinea şi sesiza în scris administraţia blocului, Centrul de control radio, Poliţia şi Primăria că nu poate dormi nopţile din cauză că îmi recepţionează semnalele telegrafice în ureche ... Din fericire astfel de necazuri au încetat odată cu trecerea tuturor pe cablu-TV. Aparatele de măsură ale ANCOM au fost conectate la antena verticală iniţial prin filtrul trece-jos, apoi direct – însă nu filtrul era de vină.

Am relatat celor trei domni despre bănuielile mele legate de spitalul aflat la circa 1 km, am vorbit şi despre magia pasiunii noastre şi despre perturbaţiile care pot periclita nu numai vânătoarea de DX-uri şi traficul de rutină, dar şi activitatea unor colegi care lucrează individual sau organizaţi în echipe în diverse concursuri naţionale şi internaţionale, în care reprezintă în eter România, precum şi despre rolul important pe care radioamatorii îl pot îndeplini în eventualitatea unor situaţii de calamităţi şi de urgenţă. Am menţionat şi faptul că Federaţia Română de Radioamatorism este subvenţionată de Ministerul Tineretului şi Sportului din bani publici, fonduri provenite din taxele şi impozitele tuturor contribuabililor. Am amintit vizitatorilor mei şi de IARUMS, reţeaua de monitorizare a IARU, şi de datoria radioamatorilor de a sesiza organizaţia mondială în cazul constatării unor perturbaţii, aceasta în scopul de a apăra segmentele de benzi care ne-au fost alocate de ITU. În încheierea vizitei care a durat peste o oră le-am arătat şi câteva frumoase QSL-uri primite din locaţii exotice, ceea ce a avut darul de a le stârni uimirea şi admiraţia.

A doua zi am fost chemat la telefon de unul dintre cei trei domni, care mi-a relatat că echipa s-a deplasat în diferite zone ale municipiului Constanţa, unde a constatat că într-adevăr nivelul de perturbaţii al spectrului radio este ridicat, ceea ce ar fi într-o anumită măsură explicabil prin faptul că această situaţie este tipică marilor concentraţii urbane. Însă zgomotul reclamat de mine, sesizabil cu ajutorul modernei aparaturi folosite de echipa ANCOM, este din cale-afară de ridicat, aşa cum am bănuit, în zona Spitalului judeţean. În urma interpelării specialiştii de la furnizorul de energie electrică ENEL au recunoscut că se confruntă cu probleme tehnice şi s-a încercat identificarea punctului sau punctelor tehnice de la care ar putea proveni perturbaţiile. Conform relatării celui care m-a sunat s-a şi identificat una dintre instalaţiile de alimentare puternic radiante, închisă într-un soi de cofret, «a cărui uşă metalică a fost pur şi simplu deformată de puternicele câmpuri electrice din interiorul ei.» Nu încearcă să umble pentru a remedia situaţia de teamă să nu se rupă, ar fi explicat un specialist al ENEL-ului - o explicaţie care mi se pare de-dreptul halucinantă, chiar şi fără să înţeleg exact ce anume se află în primejdia de a se rupe în urma unei tentative de reparaţie.

În finalul convorbirii am primit asigurări că există speranţe ca în timp chestiunea perturbaţiei să se remedieze prin întreruperea eşalonată a unor segmente ale liniilor de alimentare şi că în orice caz voi primi un răspuns scris la sesizarea mea. Acest răspuns a şi sosit şi îmi permit să-l reproduc aici pentru informarea radioamatorilor YO care ar putea să se confrunte cu probleme asemănătoare.

Către  

Domnul Francisc GRUNBERG

E-mail: yo4px(at)rdslink.ro          

Subiect: răspuns adresă nr. SC-27336/08.10.2015

Stimate domn,

Ca urmare a adresei Dvs., înregistrată la ANCOM cu numărul de mai sus, vă aducem la cunoștință următoarele:

Reprezentanții instituției noastre au efectuat o serie de investigații în perioada 20-22.10.2015, în municipiul Constanța. Acestea au pus în evidență existența unui zgomot de bandă larga radiat de rețeaua de alimentare cu energie electrică a orașului, în benzile de frecvență 3 – 30 MHz. La domiciliul Dvs., semnalul perturbator înregistrat în banda de frecvențe 14,0 – 14,3 MHz a avut maximul de – 6 dBmV la intrarea receptorului, câmp echivalent de aproximativ - 17 dBu/m.  

Având în vedere faptul că radiația rețelei electrice este cauzată de zgomotul introdus de echipamentele conectate la această rețea, pentru eliminarea sau minimizarea semnalului perturbator radiat trebuie identificată sursa zgomotului injectat în rețea (probabil o sursă de alimentare defectă). Aceasta presupune întreruperi ale alimentării cu energie electrică pe diferite secțiuni ale rețelei, ceea ce se poate realiza doar eșalonat, doar cu avertizarea anticipată a beneficiarilor de către furnizor (cu cel puțin 12 zile înainte) și cu negocierea perioadei de întrerupere a furnizării energiei.

Aceste aspecte ne-au fost comunicate de către furnizor, care s-a angajat să facă aceste demersuri și să ne anunțe data și ora întreruperilor. Investigațiile noastre, efectuate prin goniometrie și întreruperi punctuale ale funcționării unor echipamente nu au putut duce la identificarea sursei perturbatoare.

Problema semnalată de Dvs. se va rezolva, dar în timp, cu atât mai mult cu cât necesită opriri ale alimentării cu energie electrică la spitalul județean, la pompele care asigură alimentarea cu apă a orașului, la o clinică unde trebuie oprite procedurile de investigare cu rezonanță magnetică și computer–tomograf etc., deoarece furnizorul de energie nu poate asigura întreruperi de doar câteva minute, ci de cel puțin jumătate de oră, aceasta dacă nu intervin probleme deosebite la reluarea alimentării rețelei.
Cu stimă,

Preşedinte

Marius Cătălin MARINESCU

30 mai 2016
La 7 luni de la primirea acestui răspuns situaţia este neschimbată, zgomotul este în continuare prezent şi în anumite momente chiar şi mai puternic decât fusese în momentul trimiterii sesizării mele.

*   *   * 

 

Înapoi la pagina principală