O vară fără pete solare

Vara anului 2019 în emisfera nordică ar putea rămâne în istorie ca «vara fără pete solare»? Între 21 iunie şi 22 septembrie Soarele a fost lipsit de pete mai mult de 89% din timp. În decursul întregului sezon au apărut pentru scurt timp doar şase mici pete solare, care deseori au dispărut atât de rapid încât cititorii au reclamat la Spaceweather.com: «aţi anunţat o pată solară care nu există!» (Nu e adevărat, ele doar au dispărut.)  Nu a fost detectată nici măcar o singură explozie solară semnificativă în timpul acestei perioade extrem de liniştite.

Soarele la 22 septembrie 2019, curat ca o minge de biliard

(Credit: NASA/Observatorul dinamicii solare a NASA )

Acesta este un semn al faptului că minima solară e pe cale să se producă şi probabil că se apropie de punctul ei cel mai coborât. Pe întreaga durată a anului 2019 (din ianuarie până în septembrie) soarele a fost văduvit de pete timp de 72% a perioadei, comparabil cu media anuală în decursul minimei solare din 2008, cea mai pronunţată minimă de un secol încoace (73%) şi 2009 (71%). Minima solară actuală pare să fie şi ea la fel, ceea ce înseamnă că trebuie să te întorci în timp la începutul secolului XX pentru a găsi astfel de perioade de somnolenţă ale activităţii solare atât de profunde.

Contrar impresiei pe care o sugerează expresia «minima solară», aceasta nu este plictisitoare. În această fază a ciclului solar câmpul magnetic al Soarelui slăbeşte, permiţând razelor cosmice să pătrundă în sistemul solar. Astronauţii şi posibil şi aeronauţii sunt scăldaţi de aceea cu radiaţii suplimentare. Luminozitatea Soarelui prezintă şi o atenuare, mai ales în zona lungimilor de undă extreme ultraviolete, ceea ce conduce la răcirea şi năruirea atmosferei superioare. Ca rezultat deşeurile spaţiale se acumulează în orbita Pământului. În cele din umă fluxuri de vânt solar pătrund prin câmpul magnetic slăbit al Soarelui, biciuind Terra cu material gazos, care poate produce furtuni magnetice. (O astfel de furtună magnetică a fost prevăzută pentru zilele de 27 şi 28 septembrie.)

În mod interesant vara anului 2019 ne-a transmis şi un semnal că minima solar se apropie de sfârşit. Una dintre puţinele pete solare care au apărut în ziua de 7 iulie prezenta o polaritate magnetică inversată. 

O hartă magnetică a suprafeţei Soarelui în 7 iulie 2019

(Credit: Observatorul dinamicii solare a NASA )

Conform legii lui Hale petele solare îşi schimbă polaritatea de la un ciclul solar la următorul. Polaritatea acestei pete estivale  era +/- în loc de obişnuitul -/+, calificându-se ca un membru al următorului ciclu solar, ciclul 25. Minima solară nu va dura la nesfârşit! 

Ciclurile solare se amestecă întotdeauna la graniţele lor. Ne putem aştepta să asistăm la apariţia mai multor pete solare aparţinând noului ciclu în lunile următoare, pe măsură ce ciclul solar 24 se apropie de sfârşit, iar ciclul solar 25 prinde viaţă încetul cu încetul. Dacă previziunile sunt corecte următorul maxim al ciclului solar se va afla în plină acţiune în anul 2023.

 

Previziune preliminară a ciclului solar 25 
(Credit: Spaceweather.com)

 

Observaţii ale petelor solare în ultimii 400 de ani

(Credit: Spaceweather.com)

Alte articole despre petele solare şi propagare

Unde sunt petele solare? (editorial de K1ZZ) (februarie 2010)

Fiţi pregătiţi! de VE1DX, umor (martie 2011)

Adio DX-uri în unde scurte? (iunie 2011)

Iniţiere în ştiinţa propagării (video cu transcriere şi traducere, ianuarie 2013)

Ne îndreptăm spre o nouă minimă Maunder? (ianuarie 2014)

Suntem într-o perioadă de minimă a activităţii solare? (octombrie 2014)

(Documentare, traducere şi prezentare de YO4PX.  Surse: Spaceweather.com, Wikipedia, arhiva acestei pagini)

*   *   *

      Înapoi la pagina principală