CALENDAR 
           DX
            LINKURI UTILE                
                                GHID DE CONVERSAŢIE PENTRU RADIOAMATORI
                            PRESCURTĂRI UZUALE ÎN TRAFICUL DE TELEGRAFIE
                                                         110 PAGINI DESPRE RADIO

28 octombrie 2013


Nikola Tesla, geniul luminii
«Nikola Tesla simbolizează o forţă unificatoare şi o inspiraţie pentru naţiunile lumii în numele păcii şi al ştiinţei. A fost un adevărat vizionar, ale cărui idei în domeniul dezvoltării ştiinţifice le depăşeau cu mult pe cele ale contemporanilor săi.» - aceasta este fraza cu care se deschide pagina «Biografia lui Tesla» dedicată marelui inventator de Tesla Memorial Society din New York şi care a furnizat o însemnată parte a datelor din articolul de faţă, dar au fost folosite şi diverse alte surse, menţionate în încheiere.
Nikola Tesla s-a născut la 10 iulie 1856 în Smiljan Lika, regiunea Croaţia, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar. Tatăl său Milutin Tesla era preot ortodox, iar mama lui Djuka Mandic, casnică, se pricepea să inventeze unelte utile în gospodărie. Tesla a studiat în Realschule din Karlstadt în 1873, şi şi-a continuat studiile la Institutul Politehnic din Graz, Austria şi la Universitatea din Praga. Iniţial a dorit să se specializeze în fizică şi matematică, dar curând a fost fascinat de electricitate. Şi-a început cariera de inginer în 1881 la o companie de telefonie din Budapesta. Acolo s-a întâmplat că în vreme ce se plimba cu un prieten în parcul oraşului i-a venit ideea câmpului magnetic rotativ. Pe loc a desenat cu bastonul o schemă în nisip, explicându-i prietenului principiul motorului cu inducţie. Înainte de a pleca în America Tesla a lucrat la compania Continental Edison din Paris, unde proiecta dinamuri. Apoi, aflat la Strasbourg în 1883, a construit pe cont propriu un prototip al motorului cu inducţie pe care l-a şi pus cu succes în funcţiune. Dat fiind că nu a găsit în Europa pe nimeni care să fie interesat de acest nou dispozitiv, Tesla a acceptat o ofertă de a lucra pentru Thomas Edison în New York. Visul său din copilărie a fost să valorifice puterea cascadei Niagara.
Tânărul Tesla a venit în Statele Unite în 1884 cu o scrisoare de recomandare adresată lui Thomas Edison de Charles Batchelor (inventator, asociat apropiat al lui Edison, implicat în unele dintre cele mai importante invenţii şi progrese tehnologice din istorie): «Cunosc doi oameni de seamă, unul eşti tu, iar celălalt este acest tânăr», scria Batchelor. Tesla şi-a petrecut următorii 59 de ani din viaţa sa productivă în New York. Lucrând în laboratorul lui Edison el îşi propusese să îmbunătăţească linia de producţie a dinamurilor sale. Acela a fost locul în care s-au iscat deosebirile lor de opinii în privinţa curentului continuu opus curentului alternativ, care au degenerat în cunoscuta bătălie al curenţilor, pentru că Edison purta o luptă pentru a-şi proteja propriile investiţii în echipamentele şi instalaţiile care se bazau pe curentul continuu.
Tesla a demonstrat ineficienţa centralelor electrice ale lui Edison, construite pe coasta Atlanticului, care se bazau pe curentul continuu. El simţea că soluţia corectă este curentul alternativ, pentru că în concepţia sa toate energiile erau ciclice. Becurile lui Edison, alimentate cu curent continuu, erau slabe şi ineficiente. Sistemul prezenta dezavantaje serioase, prin faptul că energia nu putea fi transportată pe o distanţă mai mare de 3,2 km din cauza incapacităţii sale de a i se mări tensiunea la nivele necesare transmiterii la distanţe mari. De aceea trebuia instalată câte o staţie cu curent continuu la fiecare 3,2 km. Curentul continuu se propagă într-o singură direcţie, în vreme ce curentul alternativ îşi modifică direcţia de 50 sau 60 de ori pe secundă şi nivelul tensiunii sale poate fi mărit, micşorându-se astfel pierderile de putere pe distanţe mari. Era evident că viitorul aparţinea curentului alternativ. 
Nikola Tesla a creat un sistem de generatoare polifazice de curent alternativ, motoare şi transformatoare şi a deţinut 40 de patente de bază ale sistemului, pe care George Westinghouse le-a cumpărat, decis să furnizeze Americii sistemul imaginat de Tesla. Cum Edison nu dorea să-şi piardă imperiul curentului continuu s-a dezlănţuit un război fără menajamente, vestita înfruntare dintre curenţii AC şi DC, respectiv între promotorii lor. În cele din urmă cuplul Tesla-Westinghouse a ieşit victorios, pentru ca AC era o tehnologie mai bună. Prima lor mare victorie a fost obţinută cu ocazia Expoziţiei mondiale din 1893, care comemora 400 de ani de la debarcarea lui Columb în Lumea Nouă. A fost o mare izbândă a curentului alternativ inventat de Tesla. El şi cu George Westinghouse - cel care a câştigat contractul pentru iluminarea evenimentului în defavoarea lui Edison - au făcut din expoziţie o spectaculoasă desfăşurare de lumină şi energie, folosindu-se peste 200000 de becuri alimentate cu curentul alternativ Tesla/Westinghouse. Bătălia AC-DC a fost dusă atât pentru progresul Americii cât şi pentru acela al lumii.

Expoziţia personală a lui Tesla în cadrul Expoziţiei mondiale din Chicago, 1893
În februarie 1882 Tesla a descoperit câmpul magnetic rotativ, un principiu fundamental în fizică, pe care se bazează aproape toate dispozitivele care folosesc curentul alternativ. Tesla a adaptat în mod strălucit acest principiu pentru construirea motorului cu inducţie alimentat de curentul alternativ şi al sistemului polifazic pentru generarea, transmiterea, distribuţia şi utilizarea energiei electrice.
Motorul cu inducţie al lui Tesla este folosit pe scară largă în întreaga lume în industrie şi în echipamentele casnice. Prin el a început revoluţia industrială în primii ani ai secolului al XX-lea. Electricitatea din zilele noastre este generată, transmisă şi convertită în energie mecanică prin intermediul invenţiilor sale. Cea mai mare realizare a lui Tesla este sistemul său de curent alternativ polifazic, care luminează acum întregul glob, devenind un standard universal. Realizarea lui Tesla a schimbat lumea. El a fost cel care în 1895 a proiectat prima centrală hidroelectrică pe cascada Niagara, ceea ce a constituit victoria finală a curentului alternativ. Realizarea a fost relatată pe larg în presa mondială, iar Tesla a fost sărbătorit în întreaga lume ca un adevărat erou. Regele Nikola al Montenegro-ului i-a conferit Ordinul Danilo.


Sculptură de Les Drysdale, Niagara Falls, Ontario

Dar Tesla a fost un deschizător de drumuri şi în numeroase alte domenii. Bobina de inducţie Tesla, pe care a inventat-o în 1891 este folosită şi în zilele noastre în proiectarea şi producţia aparatelor de radio, TV şi în alte echipamente electronice. 1891 a marcat şi momentul în care lui Nikola Tesla i s-a acordat cetăţenia Statelor Unite. Motorul său de inducţie alimentat cu curent alternativ este considerat una dintre cele mai importante descoperiri din toate timpurile. Printre descoperirile sale se numără lumina fluorescentă, fascicolul de laser, comunicaţiile fără fir, transmiterea fără fir a energiei electrice, telecomanda, robotica, turbinele Tesla şi avionul cu decolare verticală. Tesla este părintele radioului şi al sistemelor moderne de transmisiuni electrice. El a înregistrat peste 700 de patente în lumea întreagă. Viziunea sa includea explorarea energiei solare şi energia obţinută din mare. Tesla a prevăzut comunicaţiile interplanetare şi sateliţii.
Revista Century Magazine a publicat principiile telegrafiei fără fir concepute de Tesla, în care se popularizau prelegerile ştiinţifice prezentate de autor în faţa Institutului Franklin în februarie 1893. Electrical Review a publicat în 1896 imagini ale corpului uman obţinute cu razele X, realizate de Tesla cu ajutorul unor tuburi create pe baza proiectului său. Acest articol a apărut simultan cu anunţul lui W.C. Roentgen privind descoperirea razelor X. Tesla nu a încercat vreodată să-şi clameze prioritatea. 
Roentgen l-a felicitat pe Tesla pentru imaginile sofisticate pe care le-a obţinut, iar Tesla a înscris numele lui Roentgen pe unul dintre filmele sale. Nenumăratele experimente ale lui Tesla includeau energia rezonanţei electrice şi diferitele tipuri de fulgere. Tesla a inventat tubul special în vid care emitea lumina folosită în fotografie – blitzul. El a patentat schema unei pompe care să poată funcţiona la temperaturi extrem de înalte.
În 1896 Tesla a patentat sistemul de bază al radioului. El a publicat scheme care descriu toate elementele de bază ale emiţătorului radio, care au fost ulterior utilizate de Marconi. În acelaşi an el a construit un instrument pentru recepţionarea undelor radio, cu care a realizat un experiment, transmiţând unde radio din laboratorul său situat pe South 5th Avenue în hotelul Gerlach din 27th Street în Manhattan. Dispozitivul său este o dovadă a priorităţii sale în descoperirea radioului. Emiţătorul cu scântei produs de compania Lowenstein şi autorizat pe baza patentului companiei Nikola Tesla a fost instalat pe vasele Statelor Unite înaintea primului Război mondial.
În decembrie 1901 Marconi a realizat o comunicare fără fir între Anglia şi Newfoundland, Canada, ceea ce i-a adus premiul Nobel în 1909. Dar mare parte a muncii lui Marconi nu era originală. În 1864 James Maxwell a teoretizat undele electromagnetice. În 1887 Heinrich Hertz a demonstrat teoriile lui Maxwell. Mai târziu Sir Oliver Lodge a extins sistemul prototipului lui Hertz. Cu cohererul lui Bradley s-a mărit distanţa la care se putea realiza o transmisiune. Cohererul a fost perfecţionat de Marconi. Cu toate acestea «inima» transmisiunii radio se bazează pe patru circuite acordate destinate emisiunii şi recepţiei. Acest concept care îi aparţine lui Tesla a fost demonstrat în vestitul său discurs din 1893 în Institutul Franklin din Philadelphia. Cele patru circuite, folosite două câte două, continuă să fie componente fundamentale ale tuturor echipamentelor de radio şi televiziune. Într-o discuţie avută cu Otis Pond, un colaborator al lui Marconi, Tesla a remarcat: «Marconi e un băiat bun, să continue! El foloseşte 17 dintre patentele mele». În 1943 Curtea supremă a Statelor Unite a invalidat cel mai important patent al lui Marconi, recunoscând contribuţia mai importantă a lui Tesla ca inventator al tehnologiei radioului.  
În 1899 Tesla a construit o staţie experimentală în Colorado Springs pentru a experimenta cu electricitatea de înaltă tensiune şi de înaltă frecvenţă, precum şi cu alte fenomene. Atunci când emiţătorul de la Colorado Springs a fost energizat a creat scântei cu o lungime de 9 metri, care au putut fi văzute prin intermediul antenei exterioare de la o distanţă de 16 kilometri. Din aceeaşi localitate în care a locuit din mai 1899 până în 1909 Tesla a realizat ceea ce el considera a fi cea mai importantă descoperire a sa: undele staţionare terestre. Prin aceasta a dovedit că pâmântul poate fi folosit pe rol de conductor şi poate rezona la vibraţiile electrice de o anumită frecvenţă. El a făcut să se aprindă 200 de becuri fără fir de la o distanţă de 40 de kilometri şi a creat fulgerul generat de mâna omului. La un moment dat a fost convins că a recepţionat în laboratorul său semnale de pe o altă planetă, o pretenţie primită cu neîncredere în anumite cercuri ştiinţifice.
Timp de mulţi ani reşedinţa lui Nikola Tesla a fost venerabilul hotel Waldorf Astoria, acolo a locuit atunci când se aflat în plenitudinea capacităţilor sale financiare şi intelectuale. Organiza uneori în somptuoasele săli ale hotelului recepţii luxoase, invitând personalităţi celebre, care ulterior au fost martorii experimentelor spectaculoase din laboratorul său.



Cu sprijinul bănesc al lui J. Pierpont Morgan Tesla a construit între 1901 şi 1905 laboratorul de la Wardenclyffe şi vestitul turn de emisie de la Shoreham, Long Island. Construcţia avea o înălţime de 57 de metri şi purta în vârful ei o cupolă de cupru de 27,7 metri care adăpostea emiţătorul-amplificator. Conform planului acesta era destinat telefoniei transatlantice fără fir, radiodifuziunii şi demonstrării principiului transmisiunii energiei fără fir în orice punct al globului. Electricitatea de înaltă frecvenţă emisă ar fi transformat pământul într-un gigantic dinam care şi-ar fi proiectat spre lume energia într-o cantitate nelimitată. În proiectul lui Tesla electricitatea fără fir ar fi putut fi folosită pentru alimentarea motoarele vaselor care traversează oceanele, în industrie şi în transporturi, pentru a comunica instantaneu cu întreaga lume. Pentru a stimula imaginaţia publicului Tesla a sugerat că această energie fără fir ar putea fi folosită şi pentru comunicaţii interplanetare. Dacă Tesla era încrezător că energia sa poate străbată distanţa până la planeta Marte, ce mare dificultate ar fi fost ca ea să ajungă până la Paris? Numeroase publicaţii i-au luat interviuri lui Tesla şi au descris noul sistem de a furniza energie fără fir pentru a ţine în funcţiune întreaga industrie a planetei.
Însă din cauza unei dispute între Morgan şi Tesla privind folosirea turnului în faza finală omul de afaceri şi-a retras fondurile. Comentariul magnatului, devenit clasic, a fost: «Dacă oricine poate folosi energia, noi unde mai punem contorul?» Turnul, înălţat dar nefinalizat, a fost demolat în 1917 din considerente de securitate în vreme de război.
Nikola Tesla a fost una dintre cele mai sărbătorite personalităţi în presa americană a secolului XX. Conform ediţiei speciale a Life Magazine din septembrie 1977 Tesla se numără printre primii 100 cei mai faimoşi oameni din ultimii 1000 de ani, fiind unul dintre acele genii care au schimbat cursul istoriei. Celebritatea lui Tesla s-a aflat la apogeu la trecerea dintre secole. Descoperirile, invenţiile şi planurile sale s-au bucurat de o largă apreciere a publicului, a comunităţii ştiinţifice şi a presei de specialitate. Ajunsese un adevărat superstar.
Tesla a fost dăruit începând din copilărie cu o intensă putere de vizualizare şi cu o memorie excepţională. Era capabil să elaboreze, să dezvolte şi să-şi perfecţioneze invenţiile în minte până la cele mai mici detalii, înainte de a le încredinţa hârtiei. Conform lui Hugo Gernsbach (inventator american de origine luxemburgheză, scriitor, editor, publicist cunoscut pentru realizarea primei reviste de SF, a cărui contribuţie alături de H.G. Wells şi Jules Verne a fost atât de importantă încât a fost numit «părintele SF-ului») Tesla avea o înfăţişare fizică impresionantă, înalt de peste 1,8 metri, suplu, cu ochi pătrunzători înfundaţi în orbite şi cu maniere distinse. Tesla i-a făcut impresia unui bărbat înzestrat cu o remarcabilă prospeţime fizică şi mentală, pregătit să surprindă lumea cu noi şi noi invenţii pe măsură ce înainta în vârstă.
Burlac o viaţă-ntreagă, Tesla a dus o existenţă oarecum izolată şi şi-a dedicat întreaga sa energie ştiinţei. Citea multe lucrări, memoriza întregi cărţi şi se prespune că poseda o memorie fotografică. Era poliglot, vorbea opt limbi: sârbo-croata, ceha, engleza, franceza, germana, maghiara, italiana şi latina. El spunea că memoria o moşteneşte de la mama lui, care şi ea vorbea patru limbi, dar şi despre tatăl său se spunea că ştie toată Biblia pe de rost.  În autobiografia sa Tesla a relatat că a avut parte de momente de inspiraţie. În copilărie a suferit din când în când de boli, de atunci s-au arătat primele semne ale unei afecţiuni ciudate care se manifesta prin străfulgerări orbitoare şi de lumini care îi apăreau în faţa ochilor, de multe ori însoţite de viziuni. Adeseori acestea erau legate de câte un cuvânt sau de câte o idee, alteori ofereau soluţii la o anumită problemă care îl preocupa.
Se pare că Tesla a suferit în ultimii ani ai vieţii de o tulburare psihică numită sindrom obsesiv-compulsiv (obsessive-compulsive disorder, OCD). Avea o repulsie faţă de bijuterii şi de şiragurile de mărgele, nu suporta să atingă părul cuiva, nu-i plăcea să strângă mâini şi a devenit obsedat de cifra trei – deseori simţea nevoia să înconjoare de trei ori clădirea în care urma să intre. Avea o mulţime de acţiuni repetitive, de manii şi de fobii, printre care şi teama maladivă de microbi. Dedica zilnic mult timp hrănirii porumbeilor într-un parc. Cerea 18 şerveţele, un număr divizibil la 3 pentru a şterge înainte de cină tacâmurile şi farfuriile. Dacă citea cartea unui autor se simţea obligat să-i citească întreaga operă. 
A fost un solitar, nu s-a căsătorit niciodată şi pretindea că absenţa relaţiilor sale cu femeile îi era de ajutor în păstrarea abilităţilor sale ştiinţifice. Cu toate acesta, spre sfârşitul vieţii i-a mărturisit unui reporter: «Simt câteodată că necăsătorindu-mă am făcut un sacrificiu prea mare în favoarea muncii mele”. Există numeroase relatări despre femei care au năzuit la afecţiunea sa, chiar s-au îndrăgostit nebuneşte de el, sentimente cărora, deşi era mereu politicos şi delicat în vorbire, el nu le-a răspuns vreodată. Tesla a fost un singuratic, chiar un asocial, decis să se închidă în sine şi în munca sa. Totuşi în rarele ocazii când participa la evenimente mondene manierele sale şi îmbrăcămintea sa erau mereu ireproşabile, stârnind cele mai elogioase aprecieri. Ştia însă să fie uneori şi dur: a concediat o secretară pentru că era supraponderală, critica aspru oamenii pentru felul în care se îmbracă şi în mai multe rânduri şi-a trimis acasă câte-un subordonat pentru a-şi schimba hainele.
Viaţa privată a lui Tesla continuă să fie o enigmă. Deşi solitar, muncind de unul singur, neafiliat unor asociaţii, el nu a fost un sihastru, a avut totuşi prieteni, unul dintre aceştia fiind Robert Underwood Johnson, poet şi editor al Century Magazine. În casa acestuia l-a cunoscut pe faimosul scriitor american Mark Twain cu care a legat o strânsă prietenie. Acolo i-a întâlnit şi a legat relaţii amicale cu Ignace Paderewski, pianist polonez, compozitor şi om politic, la un moment dat prim-ministrul ţării sale, cu compozitorul ceh Antonín Dvořák, cu Rudyard Kipling, poet şi scriitor englez, laureat al premiului Nobel pentru literatură, cu primadona Nellie Melba, cu W.C. Roentgen, descoperitorul razelor X. 

«Portretul albastru», pictură în ulei de Vilma-Lwoff Parlaghi, 1916


În 1915 într-un articol publicat în New York Times s-a anunţat că Tesla şi Edison vor împărţi premiul Nobel pentru fizică. În mod ciudat niciunul dintre ei nu a primit premiul, iar motivele sunt neclare. S-a zvonit să Tesla a refuzat premiul pentru că nu dorea să-l împartă cu Edison şi pentru că Marconi deja îl primise. Pe de altă parte există o relatare potrivit căreia în timpul unei prelegeri pe care o ţinea în sală a intrat Edison, care era aproape complet surd. Deşi acesta se aşezase în ultimul rând Tesla l-a zărit şi cu mâna întinsă a atras atenţia publicului asupra vechiului său rival, invitând auditoriul să-l aplaude.
Cu ocazia împlinirii a 74 de ani în 1931 fotografia inventatorului a apărut pe coperta revistei Time Magazine. Tesla a primit scrisori de felicitare de la peste 70 de personalităţi deschizătoare de drumuri în inginerie, inclusiv de la Albert Einstein. Scrisorile au fost adunate într-un volum care a fost dăruit sărbătoritului.
Ultima parte a vieţii lui Tesla a fost marcată de nevoi materiale, deşi şi-a vândut toate patentele, dar Tesla, extrem de mândru din fire, nu s-a plâns vreodată. Cu siguranţă spiritul comercial nu se număra printre talentele cu care l-a dăruit atât de generos natura. Trăia dintr-o mică sumă primită pentru servicii de aşa-zisă consultanţă - de fapt un ajutor filantropic - şi dintr-o pensie modestă care îi venea din Iugoslavia. Cel care a dăruit atât de mult lumii şi a primit atât de puţin a murit singur, sărac şi înglodat în datorii în 7 ianuarie 1943 în hotelul New Yorker, unde a trăit în ultimii săi zece ani de viaţă. 
S-au organizat funeralii de stat, iar slujba a fost ţinută la St. John the Divine din New York, cea mai mare catedrală gotică din lume. S-au primit telegrame de condoleanţe de la numeroase notabilităţi, printre care de la Prima Doamnă a Statelor Unite Eleanor Roosevelt şi de la vicepreşedintele Henry A. Wallace. Au participat peste 2000 de persoane, printre care mai mulţi laureaţi ai premiului Nobel. Corpul inventatorului a fost încinerat în Ardsley on the Hudson, New York. Cenuşa a fost închisă într-o sferă aurită, forma preferată a lui Tesla, care este expusă pe un piedestal de marmură în Muzeul Tesla din Belgrad împreună cu masca sa mortuară.



În cuvântarea sa B.A. Behrend, vicepreşedintele Institutului american al ingineriei electrice (American Institute of Electrical Engineering, AIEE) a spus: «Dacă ar fi să eliminăm din lumea noastră industrială rezultatele muncii domnului Tesla roţile industriei ar înceta să se mai învârtă, maşinile şi trenurile noastre electrice s-ar opri, oraşele noastre s-ar întuneca, iar morile noastre ar deveni inerte şi inutile. Numele său marchează o epocă care a făcut ca ştiinţa electricităţii să progreseze. Din munca lui a luat naştere o revoluţie.» Behrend şi-a încheiat discursul cu o parafrază a cuvintelor lui Frank L. Pope despre Newton: (F.L. Pope, operator Morse, inventator, inginer, scriitor, explorator, artist, avocat de patente, istoric şi consultant): «Natura şi ale sale legi adăstau în bezna nopţii. Dumnezeu a grăit: ‘Să fie Tesla’ - şi se făcu lumină», iar lui E.H. Armstrong (cel căruia îi datorăm inventarea superheterodinei şi a modulaţiei de frecvenţă, FM) îi este atribuită următoarea frază: «Lumea va trebui să aştepte multă vreme apariţia cuiva care să-l egaleze pe Nikola Tesla în realizări şi imaginaţie.» 
(Traduceri, documentare, adaptare, completări de YO4PX. Surse: Tesla Memorial Society, Neuronet.Pitt.Edu, Telegraph-History.org, Wikipedia, Science.World.Wolfram.com, TeslaScienceCenter.org, Tesla-Museum.org)

Despre mine

Fotografia mea
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved