UN ZÂMBET ÎN ETER (13)
PE AUTOSTRADĂ
Un "old man" goneşte pe autostradă cu 200 km. pe oră, în drum spre QTH-ul său de portabil, cu gândul la marele concurs în care va participa, când se aude apelat în staţia de 2 metri: "Hei, John, fii atent, tocmai am auzit la ştiri că un dement goneşte pe autostradă pe contrasens cu două sute pe oră, ai grijă!!! John ia microfonul: Roger-roger, confirm, dar să ştii că nu e numai unul, sunt sute...
.jpg)
Scrisoarea de faţă este un răspuns la cererea pe care mi-aţi adresat-o, prin care îmi solicitaţi informaţii suplimentare cu privire la despăgubirile pe care le-am pretins în cadrul asigurării mele pentru accidente. La rubrica nr.3 a formularului întitulată "cauza accidentului" am înscris "planificare deficitară". Aţi menţionat în scrisoarea dv. că ar fi cazul să furnizez explicaţii mai detailate şi mai complete; sper că cele de mai jos să fie suficient de edificatoare. Sunt radioamator şi în ziua accidentului lucram singur în segmentul de vârf al pilonului meu de 25 de metri. Când mi-am terminat treaba mi-am dat seama că, în cursul lucrului, tot urcând şi coborând de pe pilon am cărat sus circa 150 de kilograme de unelte şi piese de schimb. Decât să cobor manual uneltele şi materialele nefolosite, am decis să le încarc într-o cutie de scule pe care s-o cobor cu ajutorul unui troliu ataşat din fericire la un scripete fixat în vârful pilonului. Am legat bine frânghia la sol, am urcat pe pilon şi am încărcat sculele şi materialele în cutie. Apoi am coborât şi am dezlegat frânghia, ţinând-o strâns, pentru a asigura o coborâre lentă a celor 150 de kilograme. Aţi văzut la rubrica nr.11 că greutatea mea corporală este de doar 77 de kilograme. Din cauza surprizei de a mă vedea smuls pe neaşteptate de pe sol mi-am pierdut prezenţa de spirit şi am uitat să-i dau drumul frânghiei din mână. Cred că nu mai e nevoie să spun că ascensiunea mea era destul de rapidă. Ajuns la înălţimea de vreo 13 metri am întâlnit cutia de scule care tocmai cobora. Astfel se explică fractura mea de craniu şi ruptura vertebrei cervicale. Mi-am continuat urcuşul rapid, doar cu puţin încetinit, şi m-am oprit doar în momentul în care două falange ale degetelor mâinii mele drepte se prinseră în scripete. Din fericire mi-am recăpătat prezenţa de spirit şi, în ciuda durerii, am fost în stare să mă cramponez zdravăn de frânghie. Cam în acelaşi timp cutia de scule a lovit solul, i-a sărit capacul şi conţinutul i s-a împrăştiat care-încotro. Eliberată de greutate ea nu mai cântărea decât 10 kilograme. Fac din nou referire la greutatea mea corporală, menţionată la rubrica nr.11 a formularului. După cum vă puteţi imagina, am început o coborâre rapidă de-a lungul pilonului. La nivelul de 13 metri am întâlnit cutia de scule care tocmai urca, ceea ce a avut drept rezultat fracturarea ambelor glezne şi rănirea picioarelor şi a părţii inferioare a corpului meu. Întâlnirea cu cutia de scule a avut darul să-mi încetinească suficient coborârea, astfel că mi-a atenuat oarecum şocul, atunci când m-am prăbuşit peste unelte împrăştiate pe sol. Nu mi s-au fracurat decât trei vertebre. Vă aduc totuşi cu regret la cunoştinţă că în vreme ce zăceam pe scule, ameţit de durere şi incapabil să mă scol în picioare, uitându-mă la cutia goală care se legăna deasupra mea pe frânghie la înălţimea de 25 de metri, mi-am pierdut din nou cumpătul şi am scăpat frânghia din mână ...
.jpg)
