***** Francisc Grünberg, YO4PX ***** O pagină dedicată radioamatorilor YO

FT8: salvator sau asasin al radioamatorismului?

Articolul prezentat mai jos în traducere a apărut în publicaţia Hackaday în 2 noiembrie 2018 sub semnătura colaboratorului permanent Al Wlliams WD5GNR. Mi se pare important de precizat că opiniile exprimate pro şi contra modului digital FT8 aparţin în totalitate autorului, astfel că traducătorul doreşte să-şi păstreze deplina imparţialitate în privinţa acestora. De asemenea ar mai fi de remarcat că articolul a apărut acum trei ani, timp în care propagarea s-a mai îmbunătăţit. Se pare că numărul petelor solare indică o tendinţă care ne permite să sperăm că am depăşit punctul minim al ciclului de 11 ani şi ne îndreptăm spre o perioadă mai propice activităţii în undele scurte. Nici afirmaţia potrivit căreia radioamatorimul s-ar afla «pe marginea prăpastiei» nu mi se pare din cale-afară de fericită. Articolul nu se adresează exclusiv radioamatorilor. Hackaday este o publicaţie deosebit de eclectică, cu un public specializat în numeroase domenii tehnice, de aceea materialul are mai degrabă un caracter de popularizare, prin care cititorii să-şi poată face o idee despre ciudatul nostru hobby. Articolul se încheie cu reproducerea a 165 de comentarii provenind din partea cititorilor – nota trad.)

* * *

S-a încetăţenit părerea că noua tehnologie ucide lucruri. Internetul a ucis ziarele. Videoul a ucis radiodifuziunea. Se află oare noua tehnologie digitală FT8 pe punctul de a ucide radioamatorismul? Opiniile comunităţii par să fie împărţite în tabere egale. Într-un sondaj online 52% dintre respondenţi au răspuns că modul digital FT8 dăunează radioamatorismului.

Însă operatorul Gerald Youngblood K5SDR, director executiv al FlexRadio, a postat un material publicat pe pagina ARRL despre felul în care el crede că, dimpotrivă, FT8 va salva radioamatorismul.

În cazul în care v-aţi format deja o opinie probabil că v-aţi şi repezit la secţiunea de comentarii pentru a vă împărtăşi gândurile. Ca să fiu sincer, eu cred că ceea vedem este o transformare a radioamatorismului şi, precum majoritatea transformărilor, este posibil ca aceasta să ucidă unele ipostaze ale radioamatorismuui şi să salveze alte ipostaze. Dar în cazul în care mai sunteţi aici hai să vorbim un pic despre ce anume se întâmplă chiar acum în radioamatorism şi despre măsura în care aceasta are legătură cu chestiunea modului FT8. Deşi poate părea destul de ciudat, povestea noastră începe cu ciudata absenţă a petelor solare, de care avem parte în vremea din urmă.

Radioamatorismul clasic

Sunt radioamator din 1977. Hobby-ul s-a schimbat mult în decursul anilor. Îmi amintesc că, fiind adolescent, dădeam telefon din maşina mea şi toată lumea era uimită. Radioamatorismul este extrem de divers, însă un radioamator «tradiţional» operează o staţie pe benzile de unde scurte - de la 3,5 la 30 MHz – şi vorbeşte cu oameni din toată lumea. Această categorie de radioamatori se află chiar acum în suferinţă din mai multe motive. În primul rând, propagarea pe unde scurte depinde în mare măsură de petele solare, şi numărul acestora tinde să crească sau să descrească pe suprafaţa solară. Ne situăm într-o profundă minimă a ciclului, iar ultimele câteva maxime ale acestuia nu au fost din cale-afară de bune – şi nimeni nu are o explicaţie pentru asta.

M-am gândit deseori că dacă Marconi şi ceilalţi şi-ar fi început experimentele cu radioul în timpul unei minime a activităţii solare ei ar fi putut ajunge la decizia că radioul nu era cine ştie ce folositor. În condiţiile numărului redus de pete solare frecvenţele mai înalte nu oferă deloc o propagare bună. Frecvenţele mai joase ar putea fi utile, însă acestea pretind antene mult mai mari , ceea ce poate cauza o altă problemă.

La apogeul radioamatorismului clasic fiecare operator dorea să aibă o antenă beam sau un cubical quad sau vreun alt model de antenă direcţională rotativă. Posibilitatea de a suci o antenă într-o anumită direcţie furnizează un avantaj suplimentar de direcţionare a semnalelor proprii şi te ajută totodată să recepţionezi mai bine semnalele corespondentului. Problema este că tipic elementele antenei sunt la circa jumătate de undă ca dimensiune. Aşadar în banda de 20 de metri acestea au aproximativ 10 metri. Le poţi scurta niţel apelând la anumite subterfugii, dar aceasta se contorizează în defavoarea performanţei. Cu toate acestea în banda de 10 metri dimensiunea este destul de maniabilă. Numeroşi radioamatori deţin antene direcţionale pentru benzile de 20, 15 şi 10 metri. Extrem de puţini sunt cei care au aşa ceva pentru 40 de metri – în pofida descrierii firmei Mosley care a botezat în glumă antena sa pentru trei benzi «vest pocket» (buzunar de vestă), o antenă destul de exotică. Pentru banda de 80 de metri antenele direcţionale rotative mecanic sunt aproape inexistente.

Aşa că atunci când propagarea e slabă ar trebui să treci pe frecvenţe mai joase, dar asta presupune antene mai mari. Şi mai grav e că în ultimele decenii s-a constatat o ostilitate crescândă faţă de antenele de radioamator din partea administraţiilor orăşeneşti, a asociaţiilor de proprietari şi a altor autorităţi similare. Oamenii care locuiesc în apartamente sau blocuri suferă de aceeaşi problemă. Astfel că numărul amatorilor care îşi pot permite să-şi instaleze un tribander sau orice alt fel de antenă vizibilă a scăzut considerabil.

Iată-te aşadar în faţa radioului tău. Benzile sunt în stare proastă, iar mica ta antenă ascunsă nu lucrează prea bine pe niciuna dintre benzile disponibile. Ce e de făcut?

Fonia este o risipă de energie

Răspunsul nostru tradiţional la această problemă a fost să încetăm cu pălăvrăgeala şi să începem să folosim codul Morse. Dintr-o varietate de motive codul Morse răzbate în condiţiile în care avem insuficientă putere, antene destul de ineficiente sau propagare nefavorabilă pentru a putea realiza comunicaţii în fonie. Un operator priceput poate să extragă semnalele Morse din zgomotul despre care ai jura că nu e decât ... zgomot. Dar dacă nu eşti un operator priceput? Ia-ţi un calculator deştept.

Unii amatori au exprimentat mereu cu operaţiunile digitale, majoritatea dintre ei cu echipamente telex rămase din vremea războiului. Transmiterea de date digitale este aproape la fel de bună ca transmiterea în codul Morse şi este uşor să dactilografiezi şi să citeşti mesaje tipărite de o imprimantă comparativ cu transmiterea şi recepţionarea de semnale Morse. Desigur, calculatoarele se pricep să decodeze Morse, dar având în vedere că acestea sunt transmise de oameni există şanse ca decodarea lor să nu fie perfectă – cu excepţia cazului în care programul este deosebit de evoluat şi e în stare să se adapteze micilor variaţii, aşa cum o poate face operatorul uman.

Apoi a apărut modul digital pe nume PSK31. Era un protocol digital lent cu lărgime mică de bandă, care folosea placa de sunet a calculatorului atât la emisie cât şi la recepţie. Calculatorul era în stare să extragă datele din ceea ce ai fi pus mâna în foc că acolo nu era nimic. Erau şi nişte corectori de erori şi alte facilităţi tehnice care făceau PSK31 mai bun decât codul Morse pentru operaţiuni în condiţii dezavantajoase chiar şi pentru operatorii deosebit de iscusiţi. Au mai apărut şi alte moduri digitale similare, însă majoritatea dintre ele nu au devenit într-atât de populare cum a făcut-o PSK31. Până la FT8.

Aşadar FT8?

Şi FT8 este un mod digital. A fost creat anume pentru a lucra bine în condiţii deosebit de slabe, cum ar fi reflexia pe meteoriţi (meteor scatter) şi reflecţia pe Lună (moonbounce). Pentru a spori la maximum şansele de succes fiecare pachet FT8 conţine 13 caractere, a căror transmitere durează 13 secunde. Protocolul depinde de un ceas perfect sincronizat şi fiecare minut este împărţit în sloturi de câte 15 secunde. De aceea legăturile prin FT8 sunt extrem de structurate şi scurte. Nu vei putea folosi FT8 pentru a povesti amicului tău din Spania despre noua ta motocicletă.

Cu toate acestea, dat fiind că informaţia este digitală şi limitată ca format, o rundă tipică de QSO constă din apelul CQ lansat de un operator, pe care un alt operator îl observă şi apelează prin clic pe prima staţie din lista de pe ecranul său. Din acel moment calculatoarele schimbă între ele informaţiile de bază, cum ar fi locaţia şi tăria semnalului. Şi cu aceasta legătura este încheiată.

Binele, Răul ...

Dacă scopul dumneavoastră este să «lucraţi» o mulţime de ţări, de state, de insule sau oricare alte entităţi prin care amatorii încearcă să obţină diplome atunci treaba e excelentă. FT8 favorizează transmiterea unui minim de date în cele mai adverse condiţii. Dacă în schimb doriţi să folosiţi radioamatorismul pentru a afla despre alţi oameni şi despre cultura lor FT8 nu vă va fi de folos, pentru că pe această cale nu puteţi transmite prea multe lucruri. Însă adevărul este că nu se întâmplă atât de des să aveţi ocazia de a întreţine lungi conversaţii pe teme cotidiene cu persoane aflate la distanţe foarte mari.

Cu toate acestea Gerald K5SDR nu ezită să atragă atenţia că tocmai în acest moment radioamatorismul pe unde scurte se află pe marginea prăpastiei chiar şi fără FT8. Benzile sunt în stare proastă şi din cauza restricţionării antenelor nu a rămas prea mare lucru de făcut pentru o mulţime de amatori. FT8 le permite să iasă în eter. Puriştii se plâng că lucrul în FT8 nu necesită vreo iscusinţă. Dar, să fim cinstiţi: noi am mai auzit acest argument. Aparatura de transmitere automatizată a codului Morse nu a distrus radioamatorismul. Şi nici disponibilitatea echipamentelor industriale din magazine.

Dealtfel, vorbim tot despre radioamatorismul clasic. Şi mai sunt o mulţime de alte lucruri pe care le putem face: pregătire pentru situaţiile de urgenţă, controlul radio, exprimentări despre propagare, transmisiuni TV sau de imagine, asta doar pentru a numi doar câteva preocupări posibile. Iar dacă acestea nu vă trezesc interesul mai există şi reflexia pe Lună şi sateliţii (unul dintre ei se află chiar acum pe o orbită circumselenară), aşadar există întotdeauna câte o acţiune în care să ne implicăm. Frontiera e în mişcare, iar radioamatorismul se mişcă odată cu ea - sau poate că cel puţin ar trebui s-o facă.

E rândul dumneavoastră.

Ce părere aveţi? FT8 urmează să ucidă radioamatorismul? Sau să-l salveze? Dacă nu sunteţi un radioamator vă mai bate gândul să vă obţineţi autorizaţia? Sau credeţi că radioamatorismul nu este decât o altă chestie plictisitoare din cele de care se ocupă nişte moşnegi cu radiourile lor, şi de care nu vă pasă? Spuneţi-ne ce gândiţi în comentariile voastre.

(Traducere, documentare, adaptare şi prezentare de YO4PX. Sursă: Hackaday)

Poate doriţi să citiţi şi articolul Internetul distruge radioamatorismul?

ALTE ARTICOLE PRELUATE DE PE HACKADAY

Radioamatori în spaţiul cosmic: Proiectul Oscar
J. C.Bose şi inventarea radioului

Minima, noua creaţie minimalistă a lui Ashhar Farhan, VU2ESE